1. [DEX '09] CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele și nici nu a putut să-și desemneze un reprezentant. – Din fr. curatelle, lat. curatela.
2. [MDA2] curatelă sf [At: DA / Pl: ~le / E: fr curatelle, lat curatela] (Înv) Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane incapabile (fizic sau psihic) Cf epitropie, tutelă.
3. [CADE] * CURATELĂ (pl. -le) sf. ⚖️ Sarcina curatorului [fr.].
4. [DEX '98] CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.
5. [DLRLC] CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală avînd drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau a unei persoane condamnate la anumite pedepse. ◊ Expr. A pune (pe cineva) sub curatelă = a încredința (pe cineva) unui curator.
6. [DLRM] CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane condamnate sau ale unui alienat mintal. – Fr. curatelle (lat. lit. curatela).
7. [DN] CURATELĂ s.f. Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. [< fr. curatelle].
8. [MDN '00] CURATELĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela)
9. [Șăineanu, ed. VI] curatelă f. sarcina curatorului.
10. [Scriban] *curatélă f., pl. e (mlat. curatéla, format d. curator, îngrijitor, ca lat. tutéla, d. tutor). Jur. Funcțiunea de curator. A pune pe cineva supt curatelă, a-l pune supt puterea curatoruluĭ.
11. [DOOM 3] curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele
12. [DOOM 2] curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL