1. [DEX '09] CUPRIT s. m. Oxid natural de cupru. – Din fr. cuprite.
2. [MDA2] cuprit sm [At: ENC. TEHN. 399 / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~iți / E: fr cuprite] Oxid natural de cupru.
3. [DEX '98] CUPRIT s. m. Oxid de cupru natural. – Din fr. cuprite.
4. [DLRM] CUPRIT s. n. Oxid de cupru natural. – Fr. cuprite.
5. [DN] CUPRIT s.m. Oxid natural de cupru. [< fr. cuprite].
6. [MDN '00] CUPRIT s. m. oxid natural de cupru. (< fr. cuprite)
7. [MDA2] cuprită sf vz cuprit
8. [DOOM 3] cuprit (desp. cu-prit) s. m.
9. [DOOM 2] cuprit (cu-prit) s. m.
10. [DE] CUPRÍT (< fr. {i}) s. n. Oxid natural de cupru, de culoare roșie pînă la cenușie, cu luciu adamantin, întîlnit exclusiv ca produs de oxidare a minereurilor de calcozină și bornit, la limita dintre zonele de oxidație și cimentație. Conține 88,8% cupru.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL