1. [MDA2] cupeți vi [At: BOGDAN, C. M. 33 / Pzi: ~țesc / E: cupeț] (Înv) 1 A fi cupeț. 2 A negustori.
2. [DEX '09] CUPEȚ, cupeți, s. m. (Reg.) Negustor. – Din sl. kupĭcĭ.
3. [MDA2] copeț sm vz cupeț
4. [MDA2] cupeț sm [At: (a. 1750) URICARIUL XXII, 375 / V: co~, ~puț / A: și cupeț / Pl: ~i / E: sl купиць] 1 (Mol; sim; lit) Negustor. 2 (Trs; rar Ban; spc) Negustor de cai. 3 (Trs; rar Ban) Intermediar la comerțul cu vite.
5. [MDA2] cupuț sm vz cupeț
6. [CADE] ‡ CUPEȚ sm. ⚚ 1 Neguțător: pe cine dintre isnafi ori ~i or prinde, să-l tunză ridiche (CAR.) ¶ 2 iron. Negustor de rînd, precupeț [vsl. kupĭcĭ].
7. [DLRLC] CUPEȚ, cupeți s. m. (Regional) Negustor. Eu n-am prăvălie, domnule; eu nu sînt cupeț. CARAGIALE, O. I 235
8. [DLRM] CUPEȚ, cupeți, s., m. (Reg.) Negustor. – Slav (v. sl. kupĭcĭ).
9. [Șăineanu, ed. VI] cupeț m. pop. negustor: eu n’am prăvălie... eu nu sunt cupeț CAR. [Rus. KUPEȚŬ].
10. [Scriban] cupéț m. (vsl. kupĭc, d. kupiti, a cumpăra, din goticu kaupôn, germ. kaufen, care vine d. lat. caupo, cîrcĭumar; rus. kupéc; ung. kupec. V. ot-cup, pre-cupeț). Vechĭ. Rar. Negustor.
11. [DOOM 3] cupeț (înv., reg.) s. m., pl. cupeți
12. [DOOM 2] cupeț (reg.) s. m., pl. cupeți
13. [DER] cupeț (cupeți), s. m. – 1. Comerciant, negustor. – 2. Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra” (DAR), cf. bg. kupec și precupeț. – Der. cupeți, vb. (a face comerț); cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț. Cf. cupi.
14. [DAR] cupeți, cupețesc, vb. IV (înv.) a negustori.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL