1. [DEX '09] CUPEA s. f. v. cupeu.
2. [MDA2] cupea sf vz cupeu
3. [CADE] † CUPEA (pl. -pele) sf. = CUPEU 1: o ~ elegantă întra în stradă (SLV.).
4. [DLRM] CUPEA s. f. v. cupeu.
5. [Scriban] cupeá, V. cupeŭ.
6. [DEX '09] CUPEU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei. 2. Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupea s. f.] – Din fr. coupé.
7. [MDA2] cupeu sn [At: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 446 / Pl: ~ri / E: fr coupé] 1-2 Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închis, în general, cu două locuri, în care vizitiul (sau șoferul) stătea în exteriorul caroseriei. 3 Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată.
8. [MDA2] cupi [At: RĂDULESCU-CODIN / E: srb, ucr купити] (Reg) 1 vt A coase cu împunsături rare și neegale, făcând ca materialul să se încrețească. 2 vr (Olt; pex) A se strânge. 3 vr (D. pâine) A se cocoloși. 4 vt (Olt) A încolți. 5 vt (Olt) A surprinde. 6 vt (Olt) A cuprinde. 7-8 vt (Olt) A încolți pe cineva și a-l bate. 9 vt (Reg) A apleca partea cea lată a fierului plugului.
9. [CADE] * CUPEU (pl. -euri) sn. 1 Trăsură cu patru roți, închisă, în formă de cub: ~ cu cai (🖼 1686); ~ automobil (🖼 1687): un falit se plimbă într’un ~ cu coroană de marchiz (DLVR.) ¶ 2 🚝 Compartiment special al unui vagon de drum de fier, cu o singură banchetă așezată în fund [fr. coupé].
10. [CADE] ❍ CUPI (-pesc) vb. tr. Olten. 1 A prinde, a surprinde: l-a cupit tocmai cînd nu se aștepta ¶ 2 A încolți și a bate strașnic: pe panduri i-au cupit rău Turcii la munte (R.-COD.) ¶ 3 A strînge prea tare ața, cînd se coase, astfel că cusătura se încrețește (CIAUȘ.) ¶ 4 Băn. A face crețuri, cute, la o pînză [srb. kupiti].
11. [DLRLC] CUPEU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură de lux, închisă (cu geamuri), de obicei numai cu două locuri alăturate în interior. Bulevardul este larg și trec trăsuri și cupeuri în sus și în jos. PAS, Z. I 17. Lanțul trăsurilor și cupeurilor se prelungea atît în urmă, încît tramvaiele se îngrămădeau imobilizate. C. PETRESCU, C. V. 293. 2. (Învechit) Compartiment într-un vagon de cale ferată. Goe își pierde un moment centrul de greutate și se reazimă în nas de clanța ușii de la cupeu. CARAGIALE, O. II 161. – Variantă: cupea, cupele (PAS, L. I 144, BELDICEANU, P. 120), s. f.
12. [DLRM] CUPEU, cupeuri, s. n. 1. Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă. 2. (Înv.) Compartiment într-un vagon de cale ferată. [Var.: (rar) cupea s. f.] – Fr. coupé.
13. [DN] CUPEU s.n. Trăsură închisă, cu patru roți, cu o singură banchetă în fund. ♦ Automobil care are în spate un compartiment acoperit, închis, pentru persoane. ♦ Compartiment de vagon, de diligență etc. care are o singură banchetă. [< fr. coupé].
14. [MDN '00] CUPEU s. n. 1. trăsură de lux închisă, cu două locuri, la care vizitiul stă pe capră. 2. compartiment de vagon, de diligență etc. cu o singură banchetă. 3. automobil de forma cupeului (1). (< fr. coupé)
15. [DLRC] CUPEU, cupeuri, s.n. (Înv.) 1. Trăsură de lux, închisă. 2. Compartiment pentru călători într-un vagon de cale ferată.
16. [Șăineanu, ed. VI] cupeu n. 1. trăsură de lux cu două locuri; 2. partea de dinainte a unei diligențe; 3. compartiment de vagon de clasa întâia (= fr. coupe).
17. [Scriban] cupésc v. tr. (vsl. kupiti, a aduna, d. kupŭ, grămadă. V. căpiță). Olt. Munt. Mold. Cos greșit întinzînd prea tare o bucată de stofă așa în cît bucata opusă rămîne maĭ strînsă și se încrețește. Men. Găbuĭesc, pun mîna pe cineva. V. zgîrcesc.
18. [Scriban] cupéŭ n., pl. urĭ (fr. coupé, adică „tăĭetură, despărțitură”, d. couper, a tăĭa). Trăsură închisă care are în lăturĭ cîte o ușă cu geam. Compartiment de vagon: cupeŭ de dame. – În Mold. și cupea, f., pl. ele.
19. [DOOM 3] cupeu (compartiment; trăsură) (înv.) s. n., art. cupeul; pl. cupeuri
20. [DOOM 2] cupeu (compartiment, trăsură) (înv.) s. n., art. cupeul; pl. cupeuri
21. [MDO] cupeu, pl. cupeuri
22. [IVO-III] cupeu, -peuri.
23. [DER] cupeu (cupeuri), s. n. – 1. Trăsură, berlină. – 2. Compartiment într-un vagon de cale ferată. – Var. (înv.) cupea. Fr. coupé.
24. [DER] cupi (-pesc, -it), vb. – 1. A însăila un material, printr-o cusătură ușoară. – 2. A încolți, a strînge. – 3. A coborî brăzdarul plugului. Sb. kupiti „a aduna, a strînge” (DAR). – Der. cupit, adj. (Trans., avar, zgîrcit); cupenie, s. f. (avariție). Cf. cupeț.
25. [DAR] cupi, cupesc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunsături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL