1. [DEX '09] CUNUNIE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (religioasă). ◊ Loc. adj. Cu cununie = (despre soț sau soție) căsătorit religios. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva religios. 2. (Concr.) Cunună (3). ◊ Expr. A(-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Cununa + suf. -ie.
2. [MDA2] cununie sf [At: PRAV. 513 / V: (Trs) curu~, coron~, (Buc) ~nân~ / Pl: ~ii / E: cunună + -ie] 1-2 Căsătorie (religioasă). 3 (D. o persoană; îla) Cu ~ Căsătorit religios. 4 (Ccr) Cunună (6). 5-6 (Îe) A(-și) pune ~ pe cap (sau pe frunte) A (se) cununa. 7 (Pop; îe) A-i săruta cuiva ~niile A lua parte la cununia cuiva.
3. [CADE] CUNUNIE sf. 1 Căsătoria religioasă: cununia se celebra la amiazi la biserica enoriei (I.-GH.) ¶ 2 Cununa care se pune pe capul mirilor cînd se săvîrșește slujba căsătoriei: tînăra fecioară se arătă ... cu ~ de flori pe frunte (ODOB.) [cununa].
4. [DLRLC] CUNUNIE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (făcută după ritualul religios). V. nuntă. Hai, mîndră, la cununie Pînă-i frunza verde-n vie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49. ◊ Loc. adj. (Despre soț sau soție) Cu cununie = unit prin căsătorie legitimă. O avea [pe nepoată] de la o soră a ei, care nu avusese bărbat cu cununie. PAS, Z. I 183. ◊ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva. 2. (Concretizat) Cunună care se pune pe capul mirilor în timpul slujbei religioase a cununiei ◊ Expr. A-și pune (sau a-i pune cuiva) cununiile pe cap = a se căsători, a se cununa (sau a cununa pe cineva).
5. [DLRM] CUNUNIE, cununii, s. f. 1. Căsătorie (făcută după ritualul religios). ♦ Loc. adj. (Despre soț sau soție) Cu cununie = unit prin căsătorie legitimă. ♦ Expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva. 2. (Concr.) Cunună (3). ♦ Expr. A (-și) pune cununiile (pe cap) = a (se) cununa. – Din cunună + suf. -ie.
6. [Șăineanu, ed. VI] cununie f. 1. cunună nupțială: cu cununie de flori pe frunte OD.; 2. căsătorie religioasă.
7. [Scriban] cununíe f. (d. cunună. Cunună care se pune în capu mireluĭ și a mireseĭ la biserică. Fig. Nuntă. Cu cununie, legitim: nevastă cu cununie.
8. [MDA2] cononie sf vz cununie
9. [MDA2] coronie sf vz cununie
10. [MDA2] cumnie sf vz cununie
11. [MDA2] cunânie sf vz cununie
12. [MDA2] curunie sf vz cununie
13. [DOOM 3] cununie s. f., art. cununia, g.-d. art. cununiei; pl. cununii, art. cununiile (desp. -ni-i-)
14. [DOOM 2] cununie s. f., art. cununia, g.-d. art. cununiei; pl. cununii, art. cununiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL