1. [MDA2] cunctator sm, a [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat cunctator] 1-2 (Rar; liv) (Persoană) care temporizează.
2. [DN] CUNCTATOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întîrziere. [< lat. cunctator].
3. [MDN '00] CUNCTATOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator)
4. [DOOM 3] cunctator ((persoană) care amână) (livr.) (desp. cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctatori
5. [DOOM 3] Cunctator (om politic roman) s. propriu m.
6. [DOOM 2] cunctator (rar) (cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctatori
7. [DOOM 2] *Cunctator (supranume roman) (Cunc-ta-) s. propriu m.
8. [DE] FABIUS CUNCTATOR (Quintus Fabius Maximus) (c. 275-203 î. Hr.), general și om politic roman. În timpul celui de-al doilea război punic a aplicat împotriva armatei lui Hannibal tactica războiului de uzură, evitând lupta decisivă. După victoria asupra cartaginezilor de la lacul Trasimene (217 î. Hr.), a devenit dictator al Romei.
9. [CECC] Cunctator – Cuvînt latin, înseamnă: om care întirzie, care tergiversează, care temporizează. Cunctator e porecla dată generalului roman Quintus Fabius Maximus (mort la 203 î.e.n.) care, în lupta împotriva lui Hanibal, amîna încleștarea decisivă, adoptînd tactica hărțuielii. În Statele-Unite există un „Club al cunctatorilor” care aplică și recomandă metoda tărăgănelii, a temporizării. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL