Definiție și ce înseamnă cumințit

1. [DEX '09] CUMINȚIT, -Ă, cumințiți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. – V. cuminți.

2. [MDA2] cumințit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 557 / Pl: ~iți, ~e / E: cuminți] 1 Care a devenit mai înțelept. 2 Care se poartă mai bine. 3 Care a devenit mai serios. 4 Liniștit. 5 Care a renunțat la obiceiuri periculoase sau păgubitoare.

3. [DLRLC] CUMINȚIT, -Ă, cumințiți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios, cu purtări mai bune; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. Alecsandri pune... [asemenea cuvinte] și în gura lui Iorgu cel cumințit, pocăit și serios. IBRĂILEANU, SP. CR. 126. ◊ Fig. E în amurg, cînd marea, cumințită, Îți culcă valul, leneș, la picioare. CASSIAN, în POEZ. N. 125.

4. [DLRM] CUMINȚIT, -Ă, cuminți, -te, adj. Care a devenit mai așezat, mai serios; care s-a făcut mai înțelept, mai cu judecată. – V. cuminți.

5. [DEX '09] CUMINȚI, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.

6. [MDA2] cuminți vtr [At: I. IONESCU, D. 166 / Pzi: ~țesc / E: cuminte] 1-2 vtr A-(și) recăpăta (sau a face să-și recapete) rațiunea. 3-4 vtr A deveni (sau a face să devină) mai serios. 5-6 vtr A (se) învăța minte. 7-8 vtr (D. copii) A (se) liniști. 9-10 vtr A renunța (sau a face să renunțe) la obiceiuri periculoase sau păgubitoare.

7. [CADE] CUMINȚI (-țesc) I. vb. tr. A face să fie cuminte, astîmpărat, așezat, cu purtări bune: lasă că te cumințesc eu ... jupîneasă Ilinco! (VLAH.). II. vb. refl. A se face cuminte, mai deștept, mai așezat, mai astîmpărat: nici că-i chip să te cumințești tu! (GRL.).

8. [DLRLC] CUMINȚI, cumințesc, vb. IV. Refl. A se liniști, a se potoli, a deveni mai așezat; a căpăta minte, a se face mai înțelept, mai serios. De ce nu te cumințești... să vii între ai tăi? CAMILAR, TEM. 57. După cejoat puțin din picioare, [copiii] se cumințesc. C. PETRESCU, Î. II 89. M-am cumințit de-atunci; Rid așa de-arare! COȘBUC, P. I 260 Adie mintea numai c-un deget pe om, și-ndată se cuminți omul nostru. RETEGANUL, P. IV 25. ◊ Tranz. Lasă că te cumințesc eu, să vie Dinu, ș-om vorbi noi, jupîneasă Ilinco! VLAHUȚĂ, O. AL. I 50.

9. [DLRM] CUMINȚI, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.

10. [Șăineanu, ed. VI] cumințì v. a se înțelepți.

11. [Scriban] cumințésc v. tr. Fac cuminte. V. refl. Devin cuminte.

12. [DOOM 3] cuminți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințesc, 3 sg. cumințește, imperf. 1 cumințeam; conj. prez. 1 sg. să cumințesc, 3 să cumințească

13. [DOOM 2] cuminți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințesc, imperf. 3 sg. cumințea; conj. prez. 3 să cumințească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro