1. [DEX '09] CUMAȘ2, -Ă, cumași, -e, s. m. și f. (Înv. și reg.) Om de nimic, rău; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.
2. [DEX '09] CUMAȘ1, (2) cumașuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. Sort, bucată de cumaș1. – Cf. tc. kumaș.
3. [MDA2] cumaș [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 192/20 / V: com~ / Pl: (1-5) ~e, (6) ~i, ~e / E: tc kumaš] 1 sn (Îrg; iuz) Țesătură scumpă de mătase sau de bumbac, roșie sau albastră, din care se confecționau haine boierești. 3 sn (Reg; ccr) Haină boierească scumpă. 4 sn (Înv; Mol) Stofa de mătase pentru rochii. 5 sn (Reg; ccr) Rochia pe care nunii o iau miresei. 6 smf (Reg; irn) Pramatie.
4. [CADE] † CUMAȘ (pl. -așuri) sn. Un fel de stofă de bumbac (roșie sau albastră): purtînd fie-care ~uri scumpe și blane (LET.); Ⓕ: îi știu pe toți ce ~ sînt (CAR.) [tc.].
5. [DEX '98] CUMAȘ, (1) s. n., (2) cumași, -e,[1] s. m. și f. 1. S. n. (Înv. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. S. m. și f. Soi rău de om; poamă, pramatie. – Din tc. kumaș.
6. [DLRLC] CUMAȘ s. n. 1. (Mold., învechit și arhaizant) Stofă (mai ales de mătase) pentru rochii. Numai cu beizade Alecu se împăca... Aștepta de la el cumaș de rochie pentru sine și galbeni pentru salbă. SADOVEANU, Z. C. 213. 2. Soi rău de om; poamă, pramatie. Îi știu pe toți ce cumaș sînt. CARAGIALE, S. U. 54.
7. [DLRM] CUMAȘ (1) s. n., (2) cumași, -e, s. m. și f. 1. (Înv., arh. și reg.) Stofă (de mătase) pentru rochii. 2. Soi rău de om; poamă, pramatie. – Tc. kumaș.
8. [Șăineanu, ed. VI] cumaș n. 1. stofă de mătase: cumașuri de rochi FIL. 2. fig. om de valoare (mai adesea ironic). [Turc. KUMAȘ].
9. [Scriban] cumáș n., pl. urĭ și e (turc. kumaš, d. ar. komaš; bg. sîrb. kumaš). Rar azĭ. Stofă: un cumaș de rochie. – Și comaș.
10. [MDA2] comaș sn vz cumaș
11. [Scriban] comáș, V. cumaș.
12. [DOOM 3] cumaș1 (om de nimic) (înv., reg.) s. m., pl. cumași
13. [DOOM 3] !cumaș2 (țesătură) (înv.) s. n., (bucăți; sorturi) pl. cumașuri
14. [DOOM 2] cumaș1 (mătase) s. n., (sorturi, bucăți) pl. cumașuri / cumașe
15. [DOOM 2] cumaș2 (pramatie) (înv., reg.) s. m., pl. cumași
16. [DER] cumaș (-șe), s. n. – 1. Brocart. – 2. Stofă de mătase. – 3. Soi, fel al unei persoane. – Mr. cumașă. Tc. kumaș (Șeineanu, II, 148; Miklosich, Türk. Elem., I, 336; Berneker 643; Lokotsch 1240); cf. ngr. ϰουμάσι, alb., bg., sp. kumaš. Sensul 3 este propriu și tc., și s-a propagat la stofă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL