1. [DEX '09] CULPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Înv.) Care a săvârșit o faptă condamnabilă; vinovat. – Culpă + suf. -eș.
2. [MDA2] culpeș, ~ă a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: culpă + -eș] (Înv) Culpabil (2).
3. [DEX '98] CULPEȘ, -Ă s. m. și f. v. culpaș.
4. [DLRLC] CULPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Învechit) Culpaș, vinovat. De am fost culpeșă ție, m-ai osîndit. ODOBESCU, S.I 168. ◊ (Substantivat) Culpeșul își va simți vina și se va îndrepta. ODOBESCU, S. I 504.
5. [DLRM] CULPEȘ, -Ă, culpeși, -e, adj. (Înv., adesea substantivat) Culpabil. – Din culpă + suf. -eș.
6. [Scriban] cúlpeș adj. Barb. de răŭ gust. Culpabil, vinovat.
7. [DEX '09] CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f., adj. (Înv.) 1. S. m. și f. Persoană vinovată de o infracțiune; vinovat. 2. Adj. Care este vinovat (de o infracțiune). Persoană culpașă. – Culpă + suf. -aș.[1]
8. [MDA2] culpaș, ~ă smf, a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: culpă + -aș] 1-2 (Înv) Culpabil (1-2).
9. [CADE] * CULPAȘ, * CULPEȘ adj. Vinovat: și de am păcătuit și de am fost culpeșă ție (ODOB.) [culpă].
10. [DEX '98] CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană vinovată de o infracțiune; vinovat. ◊ (Adjectival) Persoană culpașă. [Var.: culpeș, -ă s. m. și f.] – Culpă + suf. -aș
11. [DLRLC] CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană vinovată de o infracțiune. Pedeapsa butucului, obicinuită în Orient, se aplica culpașilor chiar la romani. ALECSANDRI, P. P. 95.
12. [DLRM] CULPAȘ, -Ă, culpași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană vinovată de o infracțiune. – Din culpă + suf. -aș.
13. [DOOM 3] culpeș (înv.) adj. m., pl. culpeși; f. culpeșă, art. culpeșa, pl. culpeșe
14. [DOOM 2] culpeș (înv.) adj. m., pl. culpeși; f. culpeșă, pl. culpeșe
15. [DOOM 3] culpaș (înv.) adj. m., s. m., pl. culpași; adj. f., s. f. culpașă, art. culpașa; pl. culpașe
16. [DOOM 2] !culpaș (înv.) adj. m., s. m., pl. culpași; adj. f., s. f. culpașă, art. culpașa; pl. culpașe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL