1. [DEX '09] CULPABILIZAT, -Ă, culpabilizați, -te, adj. Care a fost considerat vinovat. – V. culpabiliza.
2. [MDA2] culpabilizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: culpabiliza] Culpabilizare.
3. [MDA2] culpabilizat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: culpabiliza] Care a fost considerat vinovat Si: învinuit2.
4. [DEX '09] CULPABILIZA, culpabilizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să se simtă vinovat. – Din fr. culpabiliser.
5. [MDA2] culpabiliza vt [At: DEX2 / Pzi: ~zez / E: fr culpabiliser] 1-2 A face pe cineva să se simtă (sau să fie considerat) vinovat Si: a învinui.
6. [MDN '00] CULPABILIZA vb. tr. a învinovăți. (< fr. culpabiliser)
7. [DCR2] culpabiliza vb. I (jur.) A învinovăți ◊ „Pe scurt, semnatarul articolului «Evidența inadvertenței» încearcă să mă culpabilizeze după un procedeu arhicunoscut. El alcătuiește un dosar, scoate la iveală fișe doveditoare, citează dintr-un articol din 1965, face referiri la biografia mea.” R.lit. 6 XII 73 p. 8. ◊ „Ceea ce îl culpabilizase era, de fapt, o anumită atitudine față de realitate, un mod defectuos de a-și asuma lucrurile și adevărul despre cei apropiați.” Vatra III 88 p. 5; v. și sataniza (din fr. culpabiliser; DMN 1966; D. Urițescu CV 40; DEX-S)
8. [DOOM 3] culpabiliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. culpabilizez, 3 culpabilizează; conj. prez. 1 sg. să culpabilizez, 3 să culpabilizeze
9. [DOOM 2] *culpabiliza (a ~) vb., ind. prez. 3 culpabilizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL