1. [MDA2] culminanță sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 69 / Pl: ~țe / E: fr culminance] (Frr) Punctul cel mai înalt.
2. [DN] CULMINANȚĂ s.f. (Rar) Culminare. [Cf. fr. culminance].
3. [MDN '00] CULMINANȚĂ s. f. culminare. (< fr. culminance)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL