1. [MDA2] cujniță sf vz cușniță2
2. [CADE] CUJNIȚĂ, CUȘNIȚĂ, CUZNIȚĂ (pl. -țe) sf. 🔧 Vatra fierarului, potcovarului (🖼 1664): faurul pămîntului porunci să arză cușnița ziua și noaptea (ISP.); îi stropești cu pleaitura Țiganului, muiată în apă din cuzniță (PAMF.) [bg. srb. kuznica, pol. kuźnica].
3. [Scriban] cújniță și cușniță f., pl. e (pol. kužnica, rus. kúznica, d. vsl. kovati, a fabrica bătînd. V. covacĭ). Munt. Vechĭ. Atelier de ferărie.
4. [DEX '09] CUȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica.
5. [MDA2] cusniță sf vz cușniță1
6. [MDA2] cușniță1 sf [At: GORJAN, H. II, 166 / V: (reg) cujn~, gujn, cuzn~ / Pl: ~țe / E: bg кущника] (Reg) 1 Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru. 2 (Pex) Fierărie. 3 Topitoare de fier. 4 Fabrică de cuie. 5 Foc mare. 6 (Îla) Ca la ~ Murdar. 7 Unealtă a dulgherului sau a rotarului Si: (reg) cobâlă, corniță, scaun de înspițat.
7. [MDA2] cuzniță sf vz cușniță
8. [MDA2] gujniță sf vz cușniță
9. [CADE] CUȘNIȚĂ 👉 CUJNIȚĂ.
10. [CADE] CUZNIȚĂ 👉 CUJNIȚĂ.
11. [DLRLC] CUȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. 1. Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul, unde suflă cu foalele și unde-și așază instrumentele. Porunci să arză cușnița ziua și noaptea. ISPIRESCU, L. 220. 2. Atelier al fierarului; fierărie, potcovărie. Se vede... un depozit mare de zgură, ceea ce face a se crede că acolo a fost o cușniță, la care venea apa și învîrtea roata ce purta foile. I. IONESCU, M. 51.
12. [DLRM] CUȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul; p. ext. fierărie. – Bg. kuznica.
13. [Șăineanu, ed. VI] cușniță f. 1. locul unde se bate și se roșește fierul, fierărie: să arză cușnița ziua și noaptea ISP.; 2. scaunul în care se pune roata când se înspițează. [Pol. KUZNIȚA].
14. [Scriban] cúșniță, V. cujniță.
15. [DOOM 3] cușniță (reg.) s. f., g.-d. art. cușniței; pl. cușnițe
16. [DOOM 2] cușniță (reg.) s. f., g.-d. art. cușniței; pl. cușnițe
17. [DER] cușniță (cușnițe), s. f. – 1. Cuptor al fierarului. – 2. Fierărie. – Var. cușniță. Bg., sb. kužnica, rut. kužĭnica (DAR).
18. [DAR] cușniță, cușnițe, s.f. (reg.) 1. vatră de piatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așează uneltele de lucru; fierărie, făurărie, potcovărie. 2. unealtă a dulgherului sau a rotarului; cobâlă, corniță, scaun de înspițat roata.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL