1. [MDA2] cujeică sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~jăi~, cuge~, cugelcă, ~elcă, ~jolcă / Pl: ~ici / E: ucr кужелика] (Reg) 1-2 Furcă sau lemn de tors.
2. [MDA2] cojeică sf vz cujeică
3. [MDA2] cojoică sf vz cujeică
4. [MDA2] cugeică sf vz cujeică
5. [MDA2] cugelcă sf vz cujeică
6. [MDA2] cujăică sf vz cujeică
7. [MDA2] cujelcă sf vz cujeică
8. [MDA2] cujolcă sf vz cujeică
9. [DER] cujeică (cujeici), s. f. – Furcă de tors. Sl. kyžilĭ, prin intermediul rut. kyželĭca (Drăganu, Dacor., I, 294). Sec. XVII, Mold. și Trans.
10. [DRAM 2021] cujéică, cujeici, (cojolcă, cojalcă, cojălcă, cujalcă), s.f. (reg.) Furcă de tors, formată dintr-o tijă rotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motive fitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice). ■ Atestată în var. cojălcă, în partea de nord a Maramureșului, cujălcă, în centrul și sudul Maramureșului, cujeică, în Lăpuș. – Din ucr. kyželĭca (Drăganu, după DER; MDA).
11. [DRAM 2015] cujeică, cujeici, (cujalcă, cojolcă, cojalcă, cojălcă), s.f. – (reg.) Furcă de tors, formată dintr-o tijă rotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motive fitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice) (Stoica, Pop, 1984: 51). Furca este introdusă într-o gaură făcută anume în laviță sau într-un scăunel mic, fără spătar (Mirescu, 2006: 129). Cojălcă, în partea de nord a Maramureșului; cujălcă, în centrul și sudul Maramureșului; cujeică, în Lăpuș: „Să-m’ aducă lemn de fus / Și cujelcuță de nuc, / Ca după el să mă duc” (Bilțiu, 2006: 188). – Din ucr. kyželĭca < sl. kyžilǐ (Drăganu, cf. DER; MDA).
12. [DRAM] cujeică, -i, (cujalcă, cojalcă, cojălcă), s.f. – Furcă de tors, formată dintr-o tijă rotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motive fitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice) (Stoica, Pop 1984: 51). Furca este introdusă într-o gaură făcută anume în laviță sau într-un scăunel mic, fără spătar (Mirescu 2006: 129). Cojălcă, în partea de nord a Maramureșului; cujălcă, în centrul și sudul Maramureșului; cujeică, în Lăpuș. – Din ucr. kyželĭca (Drăganu cf. DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL