1. [DEX '09] CUIBUȘOR, cuibușoare, s. n. Diminutiv al lui cuib; cuibuleț. – Cuib + suf. -ușor.
2. [MDA2] cuibușor [At: ALECSANDRI, P. P. 298 / V: (rar) ~bșor / Pl: (1-2) ~oare, (3) ~i sm / E: cuib + -ușor] 1-2 sn (Șhp) Cuib (1) (mic) Si: cuibuleț (1-2). 3 sm (Bot; reg) Trânji (Neottia nidus avis).
3. [CADE] CUIBUȘOR (pl. -oare) sn. 1 dim. CUIB: Căci puii ei rămase sărmani în cuibușor (DON.) ¶ 2 🌿 = TRÎNJI.
4. [DLRLC] CUIBUȘOR, cuibușoare, s. n. Diminutiv al lui cuib (l), cuibuleț. Și voi sparge cuibușorul, Și voi rupe pliscușorul [cucului]. ALECSANDRI, P. P. 298. Sturzul iar zicea, Mierliței vorbea: Cuibușorul tău Ți l-oi face eu, Copilașii tăi Fir-or puii mei. TEODORESCU, P. P. 454.
5. [DLRM] CUIBUȘOR, cuibușoare, s. n. Diminutiv al lui cuib.
6. [MDA2] cuibșor sn vz cuibușor
7. [DOOM 3] cuibușor s. n., pl. cuibușoare
8. [DOOM 2] cuibușor s. n., pl. cuibușoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL