1. [DEX '09] CUIBULEȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț.
2. [MDA2] cuibuleț sn [At: TEODORESCU, P. P. 407 / Pl: ~e / E: cuib + -uleț] (Șhp) 1-2 Cuibușor (1-2).
3. [DLRLC] CUIBULEȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. Brazii ce se!legănau Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. M-am înșelat De mi-am așezat Cuibulețul meu La margini de drum. TEODORESCU, P. P. 457.
4. [DLRM] CUIBULEȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Din cuib + suf. -ul-eț.
5. [DOOM 3] cuibuleț s. n., pl. cuibulețe
6. [DOOM 2] cuibuleț s. n., pl. cuibulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL