1. [DEX '09] CUFUNDĂTURĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. (Concr.) Loc cufundat; adâncitură, scufundătură. – Cufunda + suf. -ătură.
2. [MDA2] cufundătură sf [At: I. IONESCU, M. 86 / Pl: ~ri / E: cufunda + -(ă)tură] 1 Cufundare (1). 2 Loc cufundat Si: adâncitură.
3. [CADE] CUFUNDĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a se cufunda în apă ¶ 2 Adîncătură, parte de loc cufundată.
4. [DLRLC] CUFUNDĂTURĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a se cufunda; cufundare. Se cunoaște că peștele s-a prins în cîrlige după cufundătura deasă a plutelor. I. IONESCU, M. 86. 2. Loc cufundat, adîncitură.
5. [DLRM] CUFUNDĂTURĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. Loc cufundat; adîncitură. – Din cufundă + suf. – (ă)tură.
6. [Șăineanu, ed. VI] cufundătură f. pământ cufundat.
7. [Scriban] cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m’am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.
8. [DOOM 3] cufundătură s. f., g.-d. art. cufundăturii; pl. cufundături
9. [DOOM 2] cufundătură s. f., g.-d. art. cufundăturii; pl. cufundături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL