1. [Scriban] cuculbăŭ, V. culcubăŭ.
2. [MDA2] culcubău2 sm vz cuculbău
3. [Scriban] culcubăŭ n., pl. ăĭe, cocobélcĭ și cobélcĭ n., pl. cĭurĭ (aceĭașĭ orig. ca culbec, culbecĭ). Trans. Peptănătură femeĭască în formă de coarne. – Și cuculbăŭ.
4. [DRAM 2021] cuculbắu, (cucurbău, cucurbel, cucurbeci), s.n. (reg.) Curcubeu; „Brâul Maicii Domnului” (ALRRM, 1973: 663): „Când se arată cucurbeciu, atunci mereau la el în coate și în jerunț, și acolo, când ajungea la el, ardea o căldare cu bani. (…) Acela [curcubeu, n.n.] are două capuri și ele beau apă din două izvoare, unul este Izvorul de Piatră și unul este Izvorul de Argint” (Bilțiu, 1999: 79). – Var. a lui curcubeu (MDA).
5. [DRAM 2015] cuculbău, (cucurbău, cucurbel, cucurbeci), s.n. – (reg.) Curcubeu: „Când se arată cucurbeciu, atunci mereau la el în coate și în jerunț, și acolo, când ajungea la el, ardea o căldare cu bani. (…) Acela [curcubeu, n.n.] are două capuri și ele beau apă din două izvoare, unul este Izvorul de Piatră și unul este Izvorul de Argint” (Bilțiu, 1999: 79; Oncești). În Vișeu de Jos s-a semnalat sin. „Brâul Maicii Domnului” (ALRRM, 1973: 663). – Var. a lui curcubeu (MDA).
6. [DRAM] cuculbău, (cucurbău, cucurbel, cucurbeci), s.n. – Curcubeu: „Când se arată cucurbeciu, atunci mereau la el în coate și în jerunț, și acolo, când ajungea la el, ardea o căldare cu bani. (…) Acela [curcubeu, n.n.] are două capuri și ele bea apă din două izvoare, unul este Izvorul de Piatră și unul este Izvorul de Argint” (Bilțiu 1999: 79; Oncești). În Vișeu de Jos s-a semnalat sin. „Brâul Maicii Domnului” (ALR 1973: 663). – Cf. curcubeu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL