1. [Șăineanu, ed. VI] cucuiată f. pop. biserica și curtea ei unde se îngropau morții: du-te la cucuiata!; a pune la cucuiata, a da uitării; a sta la cucuiata, a fi mort. [Lit. loc înălțat (v. cucuiu)].
2. [DEX '09] CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. [Pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.
3. [MDA2] cucuiat, ~ă [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 302 / V: huhu~, ~ă, (Mol) ~iet, ~ă / E: cucui1 + -at] 1 a Cu cucuie (1). 2 a Bombat. 3 a Țuguiat. 4 a (D. păsări) Moțat. 5 a (D. pui de animale cornute) Căruia îi cresc coarnele. 6 a Crescut pe ceva. 7 a Cocoțat. 8 a (D. copii) Zburdalnic. 9 sf (Mol) Biserică (construită pe o ridicătură). 10 sf (Pex) Cimitirul din jurul bisericii. 11 sf (Îe) A sta în ~a A fi mort. 12 sf (Îe) A pune la ~a A da uitării.
4. [MDA2] cucuiet, ~ă a vz cucuiat
5. [CADE] CUCUIAT, Mold. CUCUIET I. adj. p. CUCUIA: 1 Cocoțat: priveliștea ,,, pe care o vede din locuința-i cucuiată pe deal (DEM.); șezînd cucuiet pe niște buci și molfăind la pere uscate (CRG.) ¶ 2 Plin de cucuie: Cu ochii ceacîri, gura lăbărțată, Fruntea-i ~ă (PANN) ¶ 3 Moțat: Am o găină cucuiată. O țin în cămară încuiată (GOR.), (ghicitoare despre „suflet”). II. CUCUIATA, Mold. CUCUIETA sf. Ⓟ Biserica (clădită de obiceiu în partea cea mai ridicată a satului): a sta la ~, a fi mort (de pe vremea cînd se îngropau oamenii în curtea bisericii); a pune la ~, a da uitării.
6. [DLRLC] CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Atestat și cu pronunțarea regională cucuiet) 1. (Despre păsări) Cu moț, moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. Găini cucidate rătăceau în poiană. SADOVEANU, O. I 126. Trei iezi cucuieți... CREANGĂ, P. 20. Păsări care de care mai frumoase, mai cucuiele și mai baghete. CREANGĂ, P. 68. În cămăruța-ncuiată Am o puică cucuiată (Cîinele). GOROVEI, C. 57. 2. (Despre persoane) Urcat pe ceva (unde nu-i e locul), cocoțat. Așa e tineretul ista, bată-l să-l bată, zise Moș Bodrîngă șezînd cucuiet pe niște buci. CREANGĂ, A. 97. Am dat de un pehlivan cucuiet tocmai sus... sus pe scaunul preșidenției. ALECSANDRI, T. 1439.
7. [DLRM] CUCUIAT, -Ă, cucuiați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre păsări) Moțat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoțat pe ceva. – Din cucui + suf. -at.
8. [Șăineanu, ed. VI] cucuiat a. 1. moțat: găină cucuiată; 2. cocoțat: cucuiat pe un zid; 3. cu cucuie: fruntea-i cucuiată PANN.
9. [Scriban] cucuĭát, -ă adj. (d. cucŭĭ). Cu cucuĭ. Cu moț, moțat: găină cucuĭată. Cocoțat. S. f. Iron. Moartea: l-a trimes la cucuĭata!
10. [DOOM 3] cucuiat (reg.) adj. m., pl. cucuiați; f. cucuiată, pl. cucuiate (dar: două fete cucuiete)
11. [DOOM 2] cucuiat (reg.) adj. m., pl. cucuiați; f. cucuiată, pl. cucuiate
12. [MDO] cucuiat
13. [IVO-III] cucuiat, -te.
14. [DAR] cucuiată s.f. (pop.) biserica și curtea ei (puse de obicei pe deal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL