1. [DEX '09] CUCONET, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane (1), grup de doamne. [Var.: coconet s. n.] – Cucoană + suf. -et.
2. [MDA2] cuconet sn [At: JIPESCU, O. 16 / V: coc~ / Pl: ~uri / E: cucoană + -et] 1-2 (Fam; șdp) (Mulțime de) cucoane (6).
3. [DLRLC] CUCONET, cuconeturi, s. n. (Și în forma coconet, cu înțeles colectiv; disprețuitor) Mulțime de cucoane. Studenții făcuseră scandal la teatru, unde cuconetul juca în spectacole... pe limba franțuzească. PAS, Z. II 66. Fusese însurat printr-un complot... al coconetului. C. PETRESCU, Î. II 213. ♦ (La pl.) Cucoane. Unde sînt cuconeturile de la Crucea Roșie, care se fîțîiau gătite pe podul Mogoșoaiei? PAS, Z. II 113. Copii de care... au să poarte grijă coconeturile cu baluri, tombole și țoale mofturile. C. PETRESCU, Î. II 125. – Variantă: coconet s. n.
4. [DLRM] CUCONET, cuconeturi, s. n. (Fam.) (Mulțime de) cucoane. [Var.: coconet s. n.] – Din cucoană + suf. -et.
5. [DEX '09] COCONET s. n. v. cuconet.
6. [MDA2] coconet2 sns vz cuconet2
7. [MDA2] coconet1 sn vz cuconet1
8. [Scriban] coconét n., pl. urĭ (d. cocoană). Fam. Reuniune de cocoane, totalitatea cocoanelor. – În est cu-.
9. [DOOM 3] cuconet (multe cucoane) (fam.) s. n., pl. cuconeturi
10. [DOOM 2] cuconet (fam.) s. n., pl. cuconeturi
11. [DAR] coconet, -eață, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj.) rotund, plin și tare; gogoneț, goldan. 2. (s.m.) aluat de făină cu ouă; bighilușe. 3. instrument de ținere a fusului pentru depănarea firului de pe el.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL