1. [DEX '09] CUCERNICIE s. f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu care se dă preoților. – Cucernic + suf. -ie.
2. [MDA2] cucernicie sf [At: (a. 1741) GCR II, 28/23-24 / Pl: ~ii / E: cucernic + -ie] 1 Smerenie. 2 Devoțiune. 3 Cuviință. 4 Respect. 5 Cinste. 6 Cuvioșie. 7 Sfințenie. 8 Evlavie. 9 (Îs) ~ exagerată Bigotism. 10 (Îs) ~ mincinoasă lezuitism. 11 (Îs) ~ia ta (sau voastră) Termen respectuos de adresare pentru slujitorii bisericii.
3. [CADE] CUCERNICIE sf. 1 Smerenie, umilință ¶ 2 Evlavie, cuvioșie: cucernicia ta! titlu dat preoților [cucernic].
4. [DLRLC] CUCERNICIE s. f. Smerenie, evlavie, religiozitate. Cucernicie mincinoasă.
5. [DLRM] CUCERNICIE s. f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie. – Din cucernic + suf. -ie.
6. [Șăineanu, ed. VI] cucernicie f. 1. cucerie; 2. titulatură ecleziastică: cucernicia ta!
7. [Scriban] cucernicíe f. Cucerie, evlavie, calitatea de a fi cucernic. Titlu respectuos dat preuților: cucernicia sa preutu.
8. [DOOM 3] cucernicie s. f., art. cucernicia, g.-d. cucernicii, art. cucerniciei
9. [DOOM 2] cucernicie s. f., art. cucernicia, g.-d. cucernicii, art. cucerniciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL