1. [DEX '09] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care ctitorește o biserică sau o mănăstire; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
2. [MDA2] ctitor, ~ă smf [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ti~, ~tur / Pl: ~ri, ~re / E: vsl ктиторъ] 1 Persoană care suportă sau contribuie, în parte, la cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea cu odoare a unei biserici sau mănăstiri Si: fundator. 2 (Trs; Mun; imp) Epitrop. 3 (Trs; îf titor) Tutore. 4 (Reg; îf titor) Ziua următoare celei onomastice. 5 (Pex) Fondator al unei asociații, instituții etc.
3. [CADE] CTITOR sm. 1 ⛪ Întemeietor de biserici, mănăstiri, etc.: mi-a spus cum ~ul bisericii ... s’a călugărit (I.-GH.) ¶ 2 pr. ext. Întemeietor, fondator: Roma n’avea alți ~i decît națiunile ce o împrejmuiau (ODOB.) ¶ 3 ⛪ Epitrop de biserică: ~ii, cîteși patru ... sînt ca și el niște bătrîni ursuzi (CAR.) [vsl. < gr.].
4. [DEX '98] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă în total sau în parte cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau a unei mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Din sl. ktitorŭ.
5. [DLRLC] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s. m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; fondator de biserici sau de mănăstiri; p. ext. întemeietor al unei instituții, organizații, asociații etc. Ctitori de așezăminte. EMINESCU, O. I 150. Radu Racoviță vel-logofăt, cu a hă soție Maria, ctitori. NEGRUZZI, S. I 314. – Variantă: (regional) titor, -ă (SLAVICI, N. I 49) s. m. și f.
6. [DLRM] CTITOR, -Ă, ctitori, -e, s.m. și f. Persoană care suportă (sau contribuie la) cheltuielile pentru ridicarea și înzestrarea unei biserici sau mănăstiri; p. ext. fondator al unei instituții, asociații etc. – Slav (v. sl. ktitorŭ <gr.).
7. [Șăineanu, ed. VI] ctitor m. 1. întemeietor de locașe sfinte; 2. epitrop de biserică. [Gr. mod.].
8. [Scriban] ctítor m. (vsl. rus. ktitorŭ, d. mgr. ktitor, d. ktizo, fundez). Vechĭ. Fundator, întemeĭetor. Munt. Trans. Epitrop de biserică.
9. [MDA2] ctitur sm vz ctitor
10. [MDA2] titor sm vz ctitor
11. [DLRLC] TITOR s. m. v. ctitor.
12. [DOOM 3] ctitor s. m., pl. ctitori
13. [DOOM 2] ctitor s. m., pl. ctitori
14. [DER] ctitor (ctitori), s. m. – Fondator, persoană care construiește și înzestrează o biserică. – 2. Fondator, organizator. – 3. (Trans. și Munt.) Econom, curator al unei biserici. – 4. (Trans., înv.) Tutore. Gr. ϰτίτωρ, în parte prin intermediul sl. ktitorĭ, cf. Vasmer, Gr., 65 și 85. – Der. ctitoră, s. f. (fondatoare); ctitori, vb. (a funda); ctitorie, s. f. (fondare); ctitoricesc, adj. (de fondare); ctitornicie, s. f. (fundație; pisanie).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL