1. [DEX '09] CRĂCIT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Crăcănat; (despre obiecte) bifurcat. – V. crăci.
2. [MDA2] crăcit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: crăci1] 1-4 Crăcire (1-4).
3. [MDA2] crăcit2, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: crăci1] 1-2 smf, a (Persoană) cu picioarele depărtate. 3 a (D. obiecte) Desfăcut în unghi. 4-5 (Rar) av, a (În mod) depărtat de centru.
4. [DLRLC] CRĂCIT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Cu picioarele depărtate, răschirate; (despre obiecte) bifurcat. ◊ (Adverbial) Umbla crăcit, încît parcă șchiopăta de-amîndouă picioarele. SLAVICI, O. I 277.
5. [DLRM] CRĂCIT, -Ă, crăciți, -te, adj. (Despre oameni) Crăcănat; (despre obiecte) bifurcat. – V. crăci.
6. [DEX '09] CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.
7. [MDA2] crăci [At: CREANGĂ, P. 54 / Pzi: ~ăcesc / E: crac] (Pfm) 1-2 vtr (D. oameni) A (se) crăcăna (3-4). 3 vt (Pex; d. obiecte) A se desface în unghi. 4-5 vtr (D. dinții ferăstrăului) A (se) strâmba în direcții diferite. 6 vr (D. oameni) A merge cu picioarele depărtate.
8. [CADE] CRĂCI (-ăcesc) vb. tr. și refl. A (se) crăcăna, a desface picioarele: se crăcește cu un picior la asfințit și cu unul la răsărit (CRG.) [crac1].
9. [DLRLC] CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.
10. [DLRM] CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac.
11. [Șăineanu, ed. VI] crăcì v. Mold. a crăcăna: se crăcește cu un picior la răsărit CR.
12. [Scriban] crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.
13. [DOOM 3] crăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcesc, 3 sg. crăcește, imperf. 1 crăceam; conj. prez. 1 sg. să crăcesc, 3 să crăcească
14. [DOOM 2] crăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcesc, imperf. 3 sg. crăcea; conj. prez. 3 să crăcească
15. [DRAM 2021] crăcít, -ă, crăciți, -te, adj. Crăcănat. ■ (onom.) Crăcita, poreclă în Tăuții-Măgherăuș. – Din crăci (MDA).
16. [DRAM 2015] crăcit, -ă, crăciți, -te, adj. – Crăcănat. ♦ (onom.) Crăcita, poreclă în Tăuții Măgherăuș (Crâncău, 2011). – Din crăci (MDA).
17. [DRAM 2021] crăcí, crăcesc, v.t.r. A (se) crăcăna. – Din crac „picior” (MDA).
18. [DRAM 2015] crăci, crăcesc, vb. tranz, refl. – A (se) crăcăna. ♦ (top.) Crăcești, numele vechi al satului Mara (com. Desești), din Maramureșul istoric. – Din crac „picior” (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL