1. [MDA2] crăcire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: crăci1] (Pfm) 1 Crăcănare (3). 2 Desfacere în unghi Si: crăceală (2), crăcit1 (2), crăcitură (2). 3 Strâmbare în direcții diferite a dinților ferăstrăului Si: crăceală (3), crăcit1 (3), crăcitură (3). 4 Mers cu picioarele depărtate Si: crăceală (4), crăcit1 (4), crăcitură (4).
2. [DEX '09] CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac2.
3. [MDA2] crăci [At: CREANGĂ, P. 54 / Pzi: ~ăcesc / E: crac] (Pfm) 1-2 vtr (D. oameni) A (se) crăcăna (3-4). 3 vt (Pex; d. obiecte) A se desface în unghi. 4-5 vtr (D. dinții ferăstrăului) A (se) strâmba în direcții diferite. 6 vr (D. oameni) A merge cu picioarele depărtate.
4. [CADE] CRĂCI (-ăcesc) vb. tr. și refl. A (se) crăcăna, a desface picioarele: se crăcește cu un picior la asfințit și cu unul la răsărit (CRG.) [crac1].
5. [DLRLC] CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Refl. A depărta mult, în lături, picioarele; a se crăcăna. Frîntul... se crăcea așa de tare că ajungea cu coșul pînă la pămînt. SBIERA, P. 262. Dracul se crăcește c-un picior la asfințit și cu unul la răsărit. CREANGĂ, P. 54. ◊ Tranz. (Cu privire la picioare) A desface în lături, a depărta.
6. [DLRM] CRĂCI, crăcesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) crăcăna. – Din crac.
7. [Șăineanu, ed. VI] crăcì v. Mold. a crăcăna: se crăcește cu un picior la răsărit CR.
8. [Scriban] crăcésc (mă) v. refl. (d. crac). Pop. Triv. Mă crăcănez.
9. [DOOM 3] crăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcesc, 3 sg. crăcește, imperf. 1 crăceam; conj. prez. 1 sg. să crăcesc, 3 să crăcească
10. [DOOM 2] crăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crăcesc, imperf. 3 sg. crăcea; conj. prez. 3 să crăcească
11. [DRAM 2021] crăcí, crăcesc, v.t.r. A (se) crăcăna. – Din crac „picior” (MDA).
12. [DRAM 2015] crăci, crăcesc, vb. tranz, refl. – A (se) crăcăna. ♦ (top.) Crăcești, numele vechi al satului Mara (com. Desești), din Maramureșul istoric. – Din crac „picior” (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL