1. [MDA2] crânceni vr [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se crâncena (3).
2. [DEX '09] CRÂNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.
3. [MDA2] crânced, ~ă sm, a vz crâncen
4. [MDA2] crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кржчепий, rs кручина] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.
5. [CADE] CRÎNCEN adj. Cumplit, groaznic, crunt, neîndurat, nemilos: codrul era năbușit de fiare sălbatice, care mai ~e și mai urgisite (MERA); vîrtejul luptelor politice, atît de ~e și de pasionate (I.-GH.) [vsl.].
6. [DLRLC] CRÎNCEN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. În lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel izbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.
7. [DLRM] CRÎNCEN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos.
8. [Șăineanu, ed. VI] crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].
9. [Scriban] crîncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.
10. [DOOM 3] crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene
11. [DOOM 2] crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene
12. [DER] crîncen (crîncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).
13. [DRAM 2021] crâncení, crâncenesc, v.t.r. 1. A înțepeni, a încremeni: „Cine aceea o-a ceti / Ș-acela s-a-ngrozi / Cu ea-n mână-a crânceni” (Brediceanu, 1957: 166). 2. A se încrâncena. – Din crâncen „nemilos, crud” (MDA).
14. [DRAM 2015] crânceni, crâncenesc, vb. tranz. – A înțepeni: „Cine aceea o-a ceti / Ș-acela s-a-ngrozi / Cu ea-n mână-a crânceni” (Brediceanu, 1957: 166). – Din crâncen „nemilos, crud” (< sl. kračina) (MDA).
15. [DRAM] crânceni, crâncenesc, vb. tranz. – A înțepeni: „Cine aceea o-a ceti / Ș-acela s-a-ngrozi / Cu ea-n mână-a crânceni” (Brediceanu 1957: 166). – Din crâncen „nemilos, crud” (< sl. kračina).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL