1. [DEX '09] CRÂNCENA, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.
2. [MDA2] crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).
3. [DEX '09] CRÂNCEN, -Ă, crânceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos; crâncenit. – Et. nec.
4. [DEX '09] ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen.
5. [DEX '09] ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.
6. [MDA2] crânced, ~ă sm, a vz crâncen
7. [MDA2] crâncen, ~ă [At: LB / V: ~ed / Pl: ~i, ~e / E: vsl кржчепий, rs кручина] 1 a (Înv) Necopt. 2 a (Înv) Crud. 3 a (Înv; d. carne) Cu sânge. 4 a (Înv; d. carne) Nefript. 5 a (Înv; d. oameni) Amenințător. 6 a (Înv; d. fapte) Neomenos. 7 sm (Reg; îf -ed) Gunoi neputrezit. 8 a (Fig) Îngrozitor. 9 a (Fig) Strașnic. 10 a (Fig) Cumplit. 11 a (Fig) Crud. 12 a (Fig) Aspru. 13 a (Fig) Feroce. 14 a (Fig) Nemilos.
8. [MDA2] crâncina v vz crâncena
9. [MDA2] încrăciuna v vz încrâncena
10. [MDA2] încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.
11. [MDA2] încrânceni v vz încrâncena
12. [MDA2] încrâncina v vz încrâncena
13. [MDA2] încrânciuna v vz încrâncena
14. [MDA2] încrincina v vz încrâncena
15. [MDA2] încrincini v vz încrâncena
16. [CADE] CRÎNCEN adj. Cumplit, groaznic, crunt, neîndurat, nemilos: codrul era năbușit de fiare sălbatice, care mai ~e și mai urgisite (MERA); vîrtejul luptelor politice, atît de ~e și de pasionate (I.-GH.) [vsl.].
17. [CADE] ÎNCRÎNCINA, ÎNCRÎNCENA (-cin, -cen) vb. refl. A încreți pielea de frică, a-l cuprinde fiori, a se îngrozi: cînd ți-oiu spune pînă la sfîrșit, cred că ți s’a încrîncina și ție carnea pe tine (CRG.); m’am încrîncinat de ce-am auzit (ȘEZ.) [crîncen].
18. [DEX '98] ÎNCRÂNCENA, încrâncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrâncina, vb. I] – În + crâncen.
19. [DLRLC] CRÎNCEN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înspăimîntător, înverșunat, aprig, crud, feroce, violent, nemilos. În lupta crîncenă care se dă pe plan ideologic între capitalism și socialism, întărirea continuă a ideologiei socialiste, combaterea necruțătoare a putredei ideologii burgheze constituie o condiție principală a victoriei ideologiei clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 329, 1/1. Îți sînt mamă, te-am făcut și te-am crescut în crîncene nevoi. CONTEMPORANUL, VII 504. Pavel izbind cu picioarele în sobă, o și darmă la pămînt. Și în buimăceala aceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Fig. Toroioagă, cale grea, Crîncenă-i costișa ta, Fără brad, fără izvor, Fără nici un firișor, Numa piatră și zănoagă Și steiuri de stîncă seacă... DEȘLIU, M. 63. ◊ (Adverbial) Cîrmuindu-și crîncen Șargul de zăbale, Și-l aruncă fulger Pe întoarsă cale. TOMA, C. V. 101. Din naltul cerdac, împăratul Dă vîntului părul său nins Și crîncen rotește privirea Pe crunt înnoratul întins. TOMA, C. V. 65. Oh! Vlade, cît de crîncen ți-a greșit, Iart-o, scap-o. DAVILA, V. V. 174.
20. [DLRLC] CRÎNCENA vb. I v. încrîncena.
21. [DLRLC] ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.
22. [DLRLC] ÎNCRÎNCINA vb. I v. încrîncena.
23. [DLRM] CRÎNCEN, -Ă, crînceni, -e, adj. Cumplit, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent, nemilos.
24. [DLRM] CRÎNCENA vb. I. v. încrîncena.
25. [Șăineanu, ed. VI] crâncen a. cumplit, grozav: luptă crâncenă. [Slav. KRÕCĬNA, mânie (cf. a se încrâncena)].
26. [Șăineanu, ed. VI] încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].
27. [Scriban] crîncen, -ă adj. (vsl. kroncenyĭ [dedus din rus. krúčenyĭ, înverșunat], d. krončina, holeră). Crunt, grozav, înverșunat: luptă crîncenă. Adv. În mod crîncen.
28. [Scriban] încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.
29. [DOOM 3] crâncena (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă crâncenez, 3 se crâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă crâncenez, 3 să se crânceneze; imper. 2 sg. afirm. crâncenează-te; ger. crâncenându-mă
30. [DOOM 2] !crâncena (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se crâncenează
31. [DOOM 3] crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene
32. [DOOM 3] încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, 3 se încrâncenează; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; ger. încrâncenându-mă
33. [DOOM 2] crâncen adj. m., pl. crânceni; f. crâncenă, pl. crâncene
34. [DOOM 2] !încrâncena (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrâncenează
35. [IVO-III] încrâncen.
36. [DER] crîncen (crîncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate).
37. [Argou] a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL