Definiție și ce înseamnă cruțat

1. [MDA2] cruțat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 80/2 / Pl: ~ați, ~e / E: cruța] 1 Economisit. 2 Menajat. 3 Iertat. 4 Lăsat în viață. 5 Acceptat.

2. [MDA2] cruțat1 sn [At: PSALT. 62/12 / E: cruța] 1 Îndurare. 2 (Înv) Cruțare (4). 3 (Înv) Respectare a poruncilor cuiva.

3. [Scriban] cruțát n., pl. urĭ. Vechĭ. Cruțare.

4. [DEX '09] CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Et. nec.

5. [MDA2] cruța [At: COD. VOR. 169/6 / Pzi: cruț și (îvr) ~țez, (sst) ~țesc / E: nct] 1 vt (Înv; este un lucru) A păstra în stare bună. 2-3 vti (Înv; c. este averea, banii etc. sau intranzitiv cu prep din, dintru) A economisi. 4 vt (C. este o ființă) A menaja. 5 vt (Subiectul este o persoană foarte puternică sau divinitatea) A ocroti. 6 vt A se îndura de... 7-8 vt (C. este viața, sufletul, capul; construit cu dativul persoanei interesate) A lăsa în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 9-10 vtr (Înv) A (se) păzi. 11 vt (Mai ales în legătură cu negația nu; c. e omul) A ierta (de pedeapsă). 12 vt (C. este porunca, îndemnul etc.) A respecta. 13 vt (Iuz) A ezita. 14-15 vtr (Iuz) A (se) evita. 16-17 vtr A (se) ocoli.

6. [CADE] CRUȚA (cruț) I. vb. tr. 1 A feri, a apăra, a păstra, a îngriji ca să nu se strice, să nu se vatăme, să nu se prăpădească, să nu se ostenească prea mult: ~ sănătatea, ~ caii ¶ 2 A scuti, a evita: eram încă prea tînăr de ani ... dar vîrsta nu mi-a cruțat nici o amărăciune (ODOB.) ¶ 3 A trata cu blîndețe, cu milă: ~ pe cei învinși; dacă văzu că nici surorile nu o cruță, își puse nădejdea în Dumnezeu (ISP.); ~ pe cineva, ~ viața cuiva, a-l lăsa cu viață, a nu-l omorî ¶ 4 A economisi, a pune bani la o parte, a strînge ban cu ban; (P): cine nu cruță paraua, nici de galben nu-i e milă. II. vb. refl. A-și păstra sănătatea, a se îngriji să nu se obosească prea mult, să nu-și prăpădească sănătatea ori viața.

7. [CADE] CRUȚĂTOR adj. verb. CRUȚA. 1 Care cruță ¶ 2 Trans. Econom, păstrător: era om harnic și ~ (RET.) ¶ ¶ C. NECRUȚĂTOR.

8. [DLRLC] CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. (Complementul indică o persoană) A ierta, a scuti (de pedeapsă), a se îndura de... De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. A ocrotit pe nevinovat, cruțîndu-l de osînda ce era să-l răpuie. ISPIRESCU, M. V. 8. Căci tata, bătrînul, Nu cruță păgînul Cînd s-aruncă-n foc. ALECSANDRI, P. I 54. ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață, a nu ucide. Frate, cruță-mi viața și mă lasă slobod. RETEGANUL, P. I 3. Cruță-mi viața, Aleodor. ISPIRESCU, L. 44. ◊ (Complementul indică vina sau greșeala iertată) Ți-aș fi cruțat multe din rătăcirile netrebnice... din minciunile vrednice de cel mai îndărătnic vulpoi. ODOBESCU, S. III 165. 2. A trata (pe cineva) cu milă, cu înțelegere; a menaja. A vegheat toată noaptea lîngă bolnav, ca să-și cruțe priete nul. ▭ Abia ridicat de pe cumplita boală care nu-l cruțase... NEGRUZZI, S. I 293. ♦ A păzi, a feri. Mai biize cruță-ți capul, că poate ți-o mai trebui. CREANGĂ, P. 170. 3. (Cu privire la obiecte care se cheltuiesc, se consumă, se uzează) A folosi cu prevedere, a economisi. Trase alte pietre scumpe, pe care nădăjduise să le cruțe. SADOVEANU, Z. C. 225. Cine nu cruță paraua nici de galben nu i-e milă. 4. (Învechit) A se da în lături; a se codi, a ezita. Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire... CONACHI, P. 278.

9. [DLRM] CRUȚA, cruț, vb. I. Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de. . . ◊ Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce fusese sortit morții). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. Noi n-om cruța a zice cătră omeneasca fire. . . (CONACHI).

10. [Șăineanu, ed. VI] cruțà v. 1. a trata cu blândețe, cu moderațiune: cruță pe cei învinși; 2. a scuti de: cruță-mi această osteneală; 3. a economisi, a păstra sănătatea: cruță-te, cruță-ți vorbele. [Cf. albanez KRUȚENĬ, a cruța].

11. [Scriban] cruț, a -á v. tr. (alb. kurtsénĭ, cruț, d. lat. *curtiare, a scurta). Păstrez, nu cheltuĭesc: a cruța baniĭ, pinea, forțele. Scutesc, dispensez: ĭ-am cruțat această osteneală. Tratez blînd, nu jăfuĭesc orĭ nu ucid, miluĭesc: a-ĭ cruța pe ceĭ învinșĭ, o boală care nu cruță. A nu cruța nimica pentru reușită, a face tot posibilu p. reușită. V. refl. Mă feresc de muncă, de emoțiunĭ: cruță-te, că eștĭ bătrîn.

12. [DOOM 3] cruța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cruț, 3 cruță; conj. prez. 1 sg. să cruț, 3 să cruțe

13. [DOOM 2] cruța (a ~) vb., ind. prez. 3 cruță

14. [DER] cruța (-ț, -at), vb. – 1. A economisi, a cheltui puțin. – 2. A trata cu menajament, a nu obosi, a nu abuza. – 3. A proteja, a ocroti. – 4. A ierta, a scuti. – 5. (Înv.) A se supune, a respecta. – 6. A evita. Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un lat. *curtiāre „a tăia”, fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu, Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu, Lr., 264) fie prin intermediul alb. kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140). Această der. este greu de susținut, căci sensurile 3-5, care sînt la fel de vechi ca celelalte, nu se pot explica pe baza ideii de „scurt”. Credem că este vorba de același cuvînt ocroti „a proteja, a sprijini”, din sl. okrotiti; mai bine zis că trebuie pornit de la sl. krotiti „a atenua, a calma”, chiar dacă fonetismul nu este clar. După Lexiconul de la Buda, din lat. *cruciāre „a încrucișa”; cuvînt autohton, după Miklosich, Slaw. Elem., 10; din lat. *curatiāre, după Crețu, 351.

15. [DE] PARCERE SUBIECTIS ET DEBELLARE SUPERBOS (lat.) să cruți pe cei supuși și să-i zdrobești pe cei trufași – Vergiliu, „Eneida”, VI, 853. Anchise, tatăl lui Enea, îl povățuiește cum trebuie să se poarte un conducător.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro