Definiție și ce înseamnă crunta

1. [DEX '09] CRUNTA, crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.

2. [MDA2] crunta [At: CORESI, EV. 175 / Pzi: ~tez / E: ml cruentare] (Îrg) 1 vr A se încrunta. 2-3 vtr A (se) însângera.

3. [CADE] † CRUNTA (-tez) I. vb. tr. A însîngera, a umplea de sînge: șarpele ... aflînd o pilă, au început a o linge pînă și-a cruntat toată limba (ȚICH.). II. vb. refl. A se înroși de sînge: atîția păgîni au perit, cît s’au cruntat apele de sîngele lor (VLAH.) [lat. cruentare].

4. [DLRLC] CRUNTA vb. I v. încrunta.

5. [DLRM] CRUNTA vb. I. v. încrunta.

6. [Șăineanu, ed. VI] cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.

7. [DEX '09] CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care comite fapte crude; violent, inuman. ♦ Încruntat. 2. Care inspiră groază; înfiorător. ♦ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge; însângerat. – Lat. cruentus.

8. [DEX '09] ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. 1. Refl. și tranz. A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. Refl. (Înv.) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta.

9. [MDA2] crund, ~ă a vz crunt

10. [MDA2] crunt, ~ă [At: CORESI, PS., ap. GCR I, 11 / V: crund, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: ml cruentus] 1 a (Înv) Însângerat. 2 a (Îs) Rană ~ă Rană grea. 3 a (Înv; îs) Ou ~ Primul ou ouat, cu ușoare urme de sânge. 4 a (D. război, lovitură etc.) Sângeros. 5 a Violent. 6 a Barbar. 7 a Înfiorător. 8 a Încruntat. 9 a (Îs) Muncă sau osteneală ~ă Muncă extrem de grea. 10 av Crâncen. 11 av Nemilos. 12 av Încruntat. 13 av Foarte mult. 14 a Însângerat.

11. [MDA2] încrunta [At: PRAV. GOV., ap. TDRG / Pzi: încrunt / E: în- + crunta] 1-2 vtr (Înv) A (se) umple de sânge. 3-4 vtr (Înv) A (se) înroși de sânge. 5 vt (Înv) A bate pe cineva, umplându-l de sânge. 6 vt (Înv) A mușca pe cineva până ce sângerează. 7 vr (Pop) A sângera din cauza unei răni. 8 vr (Pop; spc) A-i ieși cuiva sânge dintr-un dinte lovit. 9 vr (Înv; fig) A se mânji cu o faptă urâtă, condamnabilă. 10 vt (Pop) A tăia puțin ca să dea sângele. 11 vt (Pop; spc) A cresta în formă de cruce pleoapa ochilor la oi. 12 vr A privi cu asprime. 13 vt (Nob) A fixa pe cineva cu priviri cmnte. 14-15 vtr (D. sprâncene) A (se) încreți. 16-17 vtr (D. oameni) A apropia sprâncenele și a face cute verticale pe frunte, în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare, mirare etc. 18 vt (îvp) A tunde puțin mustățile.

12. [CADE] CRUNT adj. 1 Crîncen, cumplit, groaznic, sîngeros, neomenos: păcat de așa femeie ... să fie așa de ~ă și dîrjă (CAR.) ¶ 2 Încruntat: după ce-și aruncă Mihai căutătura lui cea ~ă și disprețuitoare asupra călăului (ISP.) ¶ 3 ‡ Plin de sînge: cuțitul ~ de sîngele nevinovatei femei (M.-COST.) ¶ 4 Trans. Ou ~, oul cel dintîiu ouat de o găină, etc.: oul ~, de la o puică neagră (PĂC.) [lat. cruentus].

13. [CADE] ÎNCRUNTA (-crunt) I. vb. tr. 1 A crunta: l-a încruntat de a curs sînge (VOR.) ¶ 2 A încreți: încruntă sprînceana și se oțărî de supărare (ISP.). II. vb. refl. 1 A se crunta, a se înroși, a se injecta de sînge: sabia mea în voi se ~ (LET.); Ochii ’n sînge se ’ncrunta (ALECS.) ¶ 2 A se umplea de sînge: vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pe altul se încruntară (ȚICH.) ¶ 3 A se posomorî, a lua o înfățișare crîncenă, cumplită: ochii i se măreau și se încruntau (GN.); privirea i se încrunta, parc’ar fi văzut sînge înaintea ochilor (DLVR.); se încruntară cînd auziră aceste vorbe defăimătoare (ISP.).

14. [CADE] ÎNCRUNTAT adj. p. ÎNCRUNTA. 1 Plin de sînge: oiu face cu cuțitul ~ o cărare de sînge (SB.); Se arată două mîțe Sgîriete, ~e (DON.) ¶ 2 Posomorît, crunt, crîncen, cumplit; cu ochii încruntați.

15. [DEX '98] CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Însetat de sânge, de fapte crude; violent, crud, inuman. ◊ Încruntat. 2. Care inspiră groază; groaznic, înfiorător. ◊ (Și adv.) Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, extraordinar, grozav. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Sângeros, crâncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sânge, însângerat. – Lat. cruentus.

16. [DLRLC] CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni sau manifestările lor) însetat de sînge, de fapte crude, de omoruri; violent, crud, neomenos. Iar Negruzzi... Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorite Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O. I 32. Păcat de așa frumusețe și mindrețe de femeie, să fie așa de cruntă. CARAGIALE, O. I 309. ◊ (Despre animale, mai ales despre fiare) Zimbru!... Fiara cruntă și turbată- ALECSANDRI, P. II 93. ♦ Încruntat. Zile întregi stas nemișcat și crunt, cu botul pe laba frîntă. GALACTION, O. I 311. 2. Care inspiră groază; amenințător, grozav, înfiorător- l-au trimes peste munți crunți, unde se bat munții cap în cap. SBIERA, P. 64. De crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag? EMINESCU, O. 1 147. Sentinelă, priveghează, Norul crunt înaintează. ALECSANDRI, P. II 14. ◊ (Adverbial) Crunt viscolul își fluiera balada. TULBURE, V. R. 12. Ofta duios, Dar lung și crunt de nemilos In ochii fiului privea. COȘBUC, P. I 270. În zid de marmur negru se uită crunt și drept. EMINESCU, O. I 94. Baba... privi crunt pe toți mesenii. ȘEZ. II 190. ♦ Fig. Foarte mult, foarte tare, strașnic, grozav. (Adverbial) Îi luă în primire majurul Codău, care se îmbătase crunt. CAMILAR, N. I 65. 3. (Despre războaie, lovituri etc.) Care face să curgă, mult sînge; sîngeros, crîncen, teribil. Prin crunt bubuit de granată luptau Sub roșul stindard muncitorii. TOMA, C. V. 179. Cruntele războaie a lui Napoleon. NEGRUZZI, S. I 295. Dracul-voievod ținu mai mulți ani, cu mirarea tutulor popoarelor, războaie crunte cu turcii. BĂLCESCU, O. I 193. 4. (Învechit și regional) Plin de sînge, muiat, scăldat în sînge; insîngerat. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și-aruncă fierul crunt din mîni. COȘBUC, P. I 114. ◊ (Pleonastic) Scinteie desperarea în ochii-i crunți de sînge. EMINESCU, O. I 88 Rană cruntă = rană adîncă, grea. Am crunte răni-simt sîngele curgînd. TOMA, C. V. 185.

17. [DLRLC] ÎNCRUNTA, încrunt, vb. I. Refl. 1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. SP. POPESCU, M. G. 37. ♦ Tranz. (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, F. J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. 2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. ◊ Refl. reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, F. 32. ◊ Tranz. Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Tranz. (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. – Prez. ind. și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45). – Variantă: (învechit și popular) crunta, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), vb. I.

18. [DLRM] CRUNT, -Ă, crunți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Însetat de sînge, de fapte crude; violent, crud, neomenos. ♦ Încruntat. Zile întregi sta nemișcat și crunt (GALACTION). 2. Care inspiră groază; grozav, înfiorător. ♦ Fig. Foarte mult, foarte tare; strașnic, grozav. 3. (Despre războaie, loviturii etc.) Sîngeros, crîncen, teribil. 4. (Înv. și reg.) Plin de sînge; însîngerat. – Lat. cruentus « însîngerat ».

19. [Șăineanu, ed. VI] crunt a. sângeros, grozav: fapte crunte, luptă cruntă. [Lat. CRUENTUS].

20. [Șăineanu, ed. VI] încruntà v. 1. a (se) însângera: să se încrunte toată apa cu sânge; 2. a privi aspru, sălbatec: a încrunta ochii din sprâncene. [Lat. CRUENTARE].

21. [Scriban] crunt, -ă adj. (lat. cruentus, d. cruor, sînge, de unde vine și crudus, crud; it. sp. cruento. Cp. cu prunc). Sîngeros, teribil, grozav: luptă cruntă. Încruntat, fioros: căutătură cruntă. Plin (mînjit) de sînge (vechĭ): cuțit crunt. Trans. Mold. Oŭ crunt, primu oŭ al uneĭ găinĭ (care e de multe orĭ plin de sînge). Adv. În mod crunt: a bate crunt.

22. [Scriban] cruntéz v. tr. (lat. cruentare). Vechĭ. Umplu de sînge. Azĭ. Taĭ (lovesc, mușc) așa în cît să curgă puțin sînge: s’o cruntez eŭ așa cît trebuĭe (VR. 1932, 4, 22). Vidin. Scurtez (mustața). V. încruntat.

23. [Scriban] încrúnt, a -á v. tr. (d. crunt). Vechĭ. Cruntez. Azĭ. Mă uĭt furios (sălbatic): a încrunta sprincenele, ochiĭ. V. intr. Încrunt din ochĭ, din sprincene, mă uĭt furios. V. refl. Mă uĭt furios: a te încrunta la cineva. – În Olt. și încront (Șez. 1922, 54).

24. [DOOM 3] crunta (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. crunt/cruntez, 2 sg. crunți/cruntezi, 3 cruntă/cruntează; conj. prez. 1 sg. să crunt/să cruntez, 3 să crunte/să crunteze

25. [DOOM 2] crunta (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 cruntă/cruntează

26. [DOOM 3] crunt adj. m., pl. crunți; f. cruntă, pl. crunte

27. [DOOM 3] încrunta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încrunt, 2 sg. încrunți, 3 încruntă; conj. prez. 1 sg. să încrunt, 3 să încrunte

28. [DOOM 2] crunt adj. m., pl. crunți; f. cruntă, pl. crunte

29. [DOOM 2] încrunta (a ~) vb., ind. prez. 3 încruntă

30. [IVO-III] încrunt.

31. [DER] crunt (cruntă), adj. – 1. Plin de sînge, însîngerat. – 2. Sîngeros, crud, feroce. – 3. Cumplit, îngrozitor. Lat. cruentus (Pușcariu 418; Candrea-Dens., 414; DAR); cf. it., sp., port. cruento. – Der. crunta vb. (a însîngera, a umple de sînge; a tăia, a răni); încrunta, vb. (a însîngera; a tăia, a răni; a încreți; refl., a-și încreți fruntea, a se uita urît), la care ultimele sensuri par să aparțină unui cuvînt diferit, asimilat celui anterior prin etimologie populară (după Pușcariu 824; Candrea-Dens., 415; și DAR direct din lat. cruentare); încruntătură, s. f. (pată de sînge; privire amenințătoare); încruntător, adj. (crud, sălbatic), înv.; descrunta, vb. (a liniști, a potoli). În toate cuvintele, sensul etimologic este înv.

32. [DRAM 2021] crunt, -ă, crunți, -te, adj. (înv.) Plin de sânge, însângerat: „Plâng copacii de pe munți / Că i-o văzut morți și crunți” (Papahagi, 1925). – Moștenit din lat. cruentus „însângerat” (DER, DEX, MDA).

33. [DRAM 2021] încruntá, încrunt, v.t.r. (înv.) A (se) umple de sânge: „...ș-o ucis pă mă-sa, o-ncruntat-o ș-a mneu băiet s-o băgat s-o apere pe mă-sa” (Farcaș, 2009: 78). – Din în + crunta „a însângera” (MDA).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro