1. [DEX '09] CRUCER, cruceri, s. m. (Înv.) Creițar. – Din germ. Kreuzer (după cruce).
2. [MDA2] crucer1 sm [At: MARIAN, O. II, 116 / Pl: ~i / E: cruce, cf ger Kreuzer] (Înv) Creițar.
3. [MDA2] crucer2 sm [At: ȘINCAI, HR. I, 130 / Pl: ~i / E: cruce + -er cf cruciat, cruciadă] (Iuz; formație personală) Cavaler teuton.
4. [CADE] CRUCER = CREIȚAR.
5. [DLRM] CRUCER, cruceri, s. m. (Înv.) Creițar. – Din cruce + suf. -ar (după germ. Kreuzer).
6. [DOOM 3] crucer (înv.) s. m., pl. cruceri
7. [DOOM 2] crucer (înv.) s. m., pl. cruceri
8. [DAR] crucer, cruceri, s.m. (înv.) 1. creițar; bănuț, gologan. 2. cavaler din ordinul Teutonilor.
9. [DRAM 2021] crucér¹, s.m. v. crucifer („cruciat”).
10. [DRAM 2021] crucér², cruceri, s.m. Fețele bisericești care umblă cu crucea (la Bobotează): „Copiii umblă cu Chiralexa înaintea popii să știe femeia că vin crucerii și să să pregătească” (Bilțiu, 2009: 177; vol. II). ■ (onom.) Cruceru, nume de familie. – Din cruce + suf. -er (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL