1. [DEX '09] CROTAL2, crotale, s. n. Castanietă. – Din ngr. krotalon.
2. [DEX '09] CROTAL1, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.
3. [MDA2] crotal2 sn [At: LTR / E: ngr χρόταλον „zurgălău”] Cercel metalic inscripționat, pentru marcarea animalelor la ureche.
4. [MDA2] crotal1 [At: ȘINCAI, ap. DA / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr crotale, ngr χρόταλον] 1 (Înv) sn Castaniete compuse din două tăblițe de fier sau de lemn. 2 sm (Zlg; reg) Șarpe-cu-clopoței.
5. [CADE] * CROTAL sm. 🐟 Șarpe foarte veninos numit și „șarpe cu clopoței”, din cauza sgomotului ce-l produce cînd își mișcă solzii cornoși de la capătul cozii (Crotalus) (🖼 1601) [fr.].
6. [DEX '98] CROTAL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.
7. [DLRLC] CROTAL, crotali, s. m. Numele științific al șarpelui-cu-clopoței, care trăiește în America tropicală.
8. [DLRM] CROTAL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Fr. crotale.
9. [DN] CROTAL s.m. Șarpe foarte veninos care trăiește în America tropicală; șarpe-cu-clopoței. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopoțel].
10. [MDN '00] CROTAL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)
11. [Șăineanu, ed. VI] crotal m. soiu de șerpi veninoși a căror coadă e înarmată de solzi, ce produc un sunet de zurgălăi: el se mai numește și șarpe cu clopoței.
12. [Scriban] *crotál m., pl. lĭ (vgr. krótalon, zurgalăŭ, geamparale; lat. krótalum, it. crótalo). Un fel de șarpe veninos din America, lung pînă la doĭ metri și care are în coadă niște solzĭ sonorĭ care fac zgomot cînd se mișcă.
13. [DOOM 3] crotal1 (castanietă) s. n., pl. crotale
14. [DOOM 3] crotal2 (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotali
15. [DOOM 2] crotal1 (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotali
16. [DOOM 2] crotal2 (castanietă) s. n., pl. crotale
17. [DTM] crotale (< it. crotali; engl. crotales; fr. crotales; germ. Zymbelstern), talgere* mici din metal de diferite dimensiuni ( de la 6-15 cm ø), a căror vechime se pierde în antichitate. Fiecare c. are un sunet precis. Berlioz, prin lucrarea sa Romeo și Julieta, le-a introdus în orch. simf. Echiv. fr. cymbales antiques.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL