1. [DEX '09] CROMARE, cromări, s. f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. – V. croma.
2. [MDA2] cromare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 74 / Pl: mări / E: crom] (Teh) Operație de depunere a unui strat de crom metalic pe suprafața unui material, pentru a-i da rezistență și aspect estetic Si: cromat1.
3. [DLRLC] CROMARE, cromări, s. f. Cromaj.
4. [DLRM] CROMARE, cromări, s. f. Cromaj. – V. croma.
5. [DN] CROMARE s.f. Acțiunea de a croma și rezultatul ei; cromaj. [< croma].
6. [DEX '09] CROMA, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect de metal cu un strat subțire de crom. – Din crom. Cf. fr. chromer.
7. [MDA2] croma vt [At: LTR2 / Pzi: ~mez / E: crom cf fr chromer] A acoperi cu un strat subțire de crom.
8. [DLRLC] CROMA, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi (un obiect) cu un strat subțire de crom.
9. [DLRM] CROMA, cromez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de crom. – Din crom.
10. [DN] CROMA vb. I. tr. A acoperi (un obiect) cu un strat subțire de crom. [< fr. chromer].
11. [MDN '00] CROMA vb. tr. a acoperi o piesă, un obiect de metal cu un strat subțire de crom. (< fr. chromer)
12. [DOOM 3] cromare s. f., g.-d. art. cromării; pl. cromări
13. [DOOM 2] cromare s. f., g.-d. art. cromării; pl. cromări
14. [DOOM 3] croma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cromez, 3 cromează; conj. prez. 1 sg. să cromez, 3 să cromeze
15. [DOOM 2] croma (a ~) vb., ind. prez. 3 cromează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL