1. [DEX '09] CREZĂMÂNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ.
2. [Șăineanu, ed. VI] crezământ n. încredere: nu-i da crezământ.
3. [MDA2] crezămănt sn [At: PANN, P. V. I, 123 /8 / Pl: ~uri / E: crede + -ământ] (Înv) 1 Încredere. 2 (Îlav) Cu ~ Cu adevărat. 3 (Îe) A da (sau a pune) ~ A da crezare. 4 (Îe) A afla (sau a avea) ~ A se bucura de încredere. 5 Acceptare. 6 Înțelegere. 7 Considerație. 8 Milă.
4. [DLRLC] CREZĂMÎNT s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Crezare. Nu lua acest aer de blîndețe feciorească și de crezămînt. NEGRUZZI, S. III 352. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezămînt (rar crezămîntul) = a da crezare. Nu punea crezămînt pe spusele fiicei sale. ISPIRESCU, L. 121. Rău la turci Că le părea: Crezămîntul Toți îi da, Numai unul Nu credea. TEODORESCU, P. P. 637. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere din partea cuiva, a fi crezut. Pîra ei află crezămînt; eu nici că cerc a mă dezvinovăți. RETEGANUL, P. V 83. ◊ Loc. adv. Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. Dar dacă vrei cu crezămînt Să te-ndrăgesc pe tine, Tu te coboară pe pămînt, Fii muritor ca mine. EMINESCU, O. I 173. 2. Înțelegere (față de cineva sau ceva), considerație, milă. Înjuri ce-avem noi drag și sfînt; Nici milă n-ai, nici crezămînt. COȘBUC, P. I 208.
5. [DLRM] CREZĂMÎNT s. n. (Înv. și arh.) 1. Crezare, încredere. ♦ Loc. adv. Cu crezămînt = cu adevărat, într-adevăr. ♦ Expr. A da (sau a pune) crezămînt = a da crezare. A afla (sau a avea) crezămînt = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Întelegere față de cineva sau ceva; considerație, milă. – Din crez (prez. ind. al lui crede) + suf. -(ă)mînt.
6. [Scriban] crezămînt n., pl. inte (d. cred, crez, ca scăzămînt d. scad, scaz). Credință, încredere: nu-țĭ daĭ crezămînt, n’aĭ crezămînt la mine.
7. [DOOM 3] crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte
8. [DOOM 2] crezământ (înv.) s. n., pl. crezăminte
9. [DRAM 2021] crezămấnt, crezăminte, s.n. (înv.) Crezare, încredere. – Din crede + suf. -ământ (DEX, MDA).
10. [DRAM 2015] crezământ, crezăminte, s.n. – (înv.) Crezare, încredere. – Din crede + suf. -ământ (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL