1. [DEX '09] CRETIN, -Ă, cretini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. – Din fr. crétin.
2. [MDA2] cretin, ~ă smf, a [At: C. PETRESCU, C. V. 241 / Pl: ~i, ~e / E: fr cretin] 1-2 (Persoană) care suferă de cretinism (1). 3-4 (Pex) (Om) stupid.
3. [CADE] * CRETIN sm. 1 Individ pipernicit, slăbănog, sbîrcit și galben la față, uneori gușat, adeseori tîmpit, care se găsește prin Alpi și prin Pirinei ¶ 2 Ⓕ Om tîmpit [fr.].
4. [DLRLC] CRETIN, -Ă, cretini, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de cretinism. Nicolai al II-lea era un biet cretin abrutizat de alcool. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. ♦ Persoană stupidă, imbecil, idiot.
5. [DN] CRETIN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cretinism. ♦ Stupid, imbecil, idiot. [< fr. crétin].
6. [MDN '00] CRETIN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cretinism. ◊ stupid, imbecil, idiot. (< fr. crétin)
7. [Șăineanu, ed. VI] cretin m. 1. cel afectat de cretinism; 2. fig4. om stupid.
8. [Scriban] *cretín, -ă s. (fr. crétin, d. chrétien, creștin, cum li s’aŭ părut Francejilor aceĭ creștinĭ vechĭ care se țineaŭ numaĭ de post și rugăcĭune). Idiot rachitic și gușat. Fig. Idiot, tîmpit.
9. [DOOM 3] cretin adj. m., s. m., pl. cretini; adj. f., s. f. cretină, pl. cretine
10. [DOOM 2] cretin adj. m., s. m., pl. cretini; adj. f., s. f. cretină, pl. cretine
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL