1. [DEX '09] CRESCĂTOR, -OARE, crescători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care crește. 2. S. m. și f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. – Crește + suf. -ător.
2. [MDA2] crescător, ~oare [At: ȚICHINDEAL, F. 19/15 / Pl: ~i, ~oare / E: crește + -(ă)tor] 1 a (Mat; îoc descrescător) Care crește. 2-3 smf, a (Înv) (Persoană) care se ocupă de creșterea și educarea copiilor. 4-5 smf, a (Persoană) care se ocupă cu creșterea animalelor. 6 smf (Îvr) Părinte adoptiv.
3. [CADE] CRESCĂTOR I. adj. verb. CREȘTE. II. sm. Cel ce crește, ce dă creștere: ~ de pomi; am cumpărat-o ... de la un ~ de vite de aici de la noi (I.-GH.).
4. [DLRLC] CRESCĂTOR2, -OARE, crescători, -oare, s. m. și f. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Persoană (mai rar întreprindere sau gospodărie) care se ocupă cu creșterea animalelor. Printre măsurile inițiate de partid și guvern se prevede acordarea unui puternic sprijin gospodăriilor colective și întovărășirilor agricole ca acestea să devină mari crescătoare de vite. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2755. ◊ (Adjectival) În regiunile în care creșterea vitelor constituie ocupația principală a țărănimii muncitoare, organele de partid și de stat trebuie să sprijine crearea de întovărășiri de creștere a vitelor și de gospodării colective, crescătoare de animale. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 56. ♦ (Rar) Cel care crește un copil străin; părinte adoptiv. Și îndată au și fost de față părinții împărătesei lui și- crescătorii săi, baba și moșneagul. CREANGĂ, P. 102.
5. [DLRLC] CRESCĂTOR1, -OARE, crescători, -oare, adj. Care crește. Numere crescătoare.
6. [DLRM] CRESCĂTOR, -OARE, crescători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care crește. Numere crescătoare. 2. S. m. și f. Persoană, întreprindere sau gospodărie care se ocupă cu creșterea animalelor. ♦ (Rar) Părinte adoptiv. – Din cresc (prez. ind. al lui crește) + suf. -(ă)tor.
7. [Șăineanu, ed. VI] crescător a. și m, care crește sau dă creștere: părinții împărătesei și crescătorii săi CR.
8. [DCR2] crescător-îngrijitor, -toare s. m. f. Persoană calificată în creșterea și îngrijirea animalelor ◊ „Printre proaspeții absolvenți ai cursurilor de un an se numără și câteva femei: 14 (dintr-un total de 45) s-au calificat în meseria de crescător-îngrijitor de porcine, 9 (din 26) în aceea de crescător-îngrijitor de taurine, 75 la sută din absolvenții cursurilor pentru lucrătorii din complexele de vaci și păsări au fost femei.” Sc. 15 IV 77 p. 3 (din crescător + îngrijitor)
9. [DOOM 3] crescător adj. m., s. m., pl. crescători; adj. f., s. f. sg. și pl. crescătoare
10. [DOOM 2] crescător adj. m., s. m., pl. crescători; adj. f., s. f. sg. și pl. crescătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL