1. [DEX '09] CREOFAGIE s. f. Deprindere de a se hrăni cu carne. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créophagie.
2. [MDA2] creofagie sf [At: DN3 / P: cre-o-fa-gi-e / Pl: ~ii / E: créophagie] (Liv) Obișnuință de a se hrăni cu carne.
3. [DEX '98] CREOFAGIE s. f. Obișnuință de a se hrăni cu carne. [Pr.: cre-o-] – Din fr. créophagie.
4. [DN] CREOFAGIE s.f. Obișnuință de a se hrăni cu carne. [Pron. cre-o-, gen. -iei. / < fr. créophagie].
5. [MDN '00] CREOFAGIE s. f. obișnuință de a se hrăni cu carne. (< fr. créophagie)
6. [DOOM 3] creofagie (desp. cre-o-) s. f., art. creofagia, g.-d. creofagii, art. creofagiei
7. [DOOM 2] creofagie (cre-o-) s. f., art. creofagia, g.-d. creofagii, art. creofagiei
8. [DETS] CREO- „came, de carne”. ◊ gr. kreas, os „carne” > fr. créo-, engl. id., germ. kreo- > rom. creo-. □ ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu carne; ~fagie (v. -fagie), s. f., obișnuință de a se hrăni cu carne; ~fil (v. -fil1), adj., care trăiește pe carne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL