1. [DEX '09] CREDULITATE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis.
2. [MDA2] credulitate sf [At: NEGRUZZI, S. I, 201 / Pl: ~tăți / E: lat credulitas, -atis] 1-2 Însușirea de a fi credul (2, 4).
3. [CADE] * CREDULITATE sf. Ușurință prea mare de a crede tot fără a cerceta mai de aproape își fac din ~a lor un mijloc de popularitate (I.-GH.) [fr.].
4. [DLRLC] CREDULITATE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape.
5. [DLRM] CREDULITATE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Fr. crédulité (lat. lit. crédulitas, -atis).
6. [DN] CREDULITATE s.f. Însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. [Cf. fr. crédulité, lat. credulitas].
7. [MDN '00] CREDULITATE s. f. însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. (< fr. crédulité, lat. credulitas)
8. [Șăineanu, ed. VI] credulitate f. dispozițiune de a crede prea ușor lucruri lipsite de temeiu.
9. [Scriban] *credulitáte f. (lat. credúlitas, -átis). Defectu de a fi crédul.
10. [DOOM 3] credulitate s. f., g.-d. art. credulității
11. [DOOM 2] credulitate s. f., g.-d. art. credulității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL