1. [MDA2] credințat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: credința] (Îrg) 1-7 Credințare (1-7).
2. [MDA2] credințat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: credința] (Îrg) 1 Adeverit2. 2 (D. spusele cuiva) întărit2. 3 Încredințat2. 4 Dat în grijă Si: credințit2 (4). 5 Creditat2. 6 Creștinat2. 7 Logodit2.
3. [MDA2] credința [At: DOSOFTEI, V. S. 23/b / Pzi: ~țez / E: credință] (Îrg) 1 vt A adeveri. 2 vt A întări spusele cuiva Si: a credinți (2). 3 vt A încredința. 4 vt A da în grijă. 5 vt A credita. 6-7 vtr A (se) creștina. 8-9 vtr A (se) logodi.
4. [MDA2] credinți vtr vz credința
5. [MDA2] credințit2, ~ă a vz credințat2
6. [MDA2] credințit1 sn vz credințat1
7. [CADE] CREDINȚA = ÎNCREDINȚA.
8. [DRAM 2021] credințát, -ă, credințați, -te, (credințât), adj. (reg.) Logodit. – Din credința.
9. [DRAM 2015] credințat, -ă, credințați, -te, adj. – (reg.) Logodit. – Din credința (MDA).
10. [DLRLV] CREDINȚA vb. (Trans. SV) A logodi. Eu o- am credințat. OG, 375. Etimologie: credință + suf. -a. Vezi și încredinți. Cf. î n c r e d i n ț i, j u r u i (1).
11. [DAR] credința, credințez, vb. I (reg., înv.) a adeveri, a întări, a încredința. 2. a da ceva în grija cuiva, a încredința. 3. a credita. 4. a (în)creștina. 5. a (se) logodi, a (se) încredința.
12. [DRAM 2021] credințá, credințez, (credințî), v.t.r. (reg.) A (se) logodi, a (se) încredința: „Când să credința oarece fecior cu oarece fată, apoi dădea împușcături…” (Papahagi, 1925: 318). – Din credință „logodnă” (MDA).
13. [DRAM 2015] credința, credințez, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) logodi, a (se) încredința. – Din credință „logodnă” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL