1. [DEX '09] CREANȚIER2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Din fr. créancier.
2. [DEX '09] CREANȚIER1, creanțiere, s. n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.
3. [MDA2] creanțier, ~ă [At: DA / P: cre-an-ți-er / Pl: ~e / E: fr créancier] 1 sm Creditor. 2 sn Registru în care se înscriu creanțele (3-4).
4. [CADE] * CREANȚIER (pl. -ere) sn. ⚚ Registru în care se înscriu creanțele.
5. [DLRLC] CREANȚIER, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. – Pronunțat: cre-an-ți-er.
6. [DLRM] CREANȚIER1, creanțiere, s. n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pr.: cre-an-ți-er] – Din creanță + suf. -ier.
7. [DLRM] CREANȚIER2, -Ă, creanțieri, -e, s. m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Fr. créancier.
8. [DN] CREANȚIER s.n. Registru în care se înscriu creanțele. [Pron. -ți-er. / < fr. créancier].
9. [MDN '00] CREANȚIER s. n. registru în care se înscriu creanțele. (< fr. créancier)
10. [DOOM 3] creanțier2 (registru) (desp. cre-an-ți-er) s. n., pl. creanțiere
11. [DOOM 3] creanțier1 (creditor) (rar) (desp. cre-an-ți-er) s. m., pl. creanțieri
12. [DOOM 2] creanțier2 (registru) (cre-an-ți-er) s. n., pl. creanțiere
13. [DOOM 2] creanțier1 (creditor) (rar) (cre-an-ți-er) s. m., pl. creanțieri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL