1. [DEX '09] CRATIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de bucătărie din tablă smălțuită, din aluminiu, din pământ etc., de formă rotundă, de obicei cu marginea de sus răsfrântă, cu două toarte, care servește pentru fiert sau prăjit mâncarea. ♦ Conținutul acestui vas. – Et. nec.
2. [MDA2] cratiță sf [At: LB / V: castri~, cărcat~, cârcat~, ~acatiță, ~aiță, cratiț sn, crăt~ / Pl: ~țe / E: vsl краъткъ, bg кратигка, srb kratica] 1 Vas de gătit din (pământ ars sau) metal, rotund, puțin înalt. 2 (Rar) Tigaie. 3 Conținut al unei cratițe (1). 4 (Îe; dep) A sta la ~ A se ocupa doar de treburile gospodărești. 5 (Îae; dep) A nu avea nici un fel de aspirații. 6 (Dep; îe) La ~! Ocupă-te doar cu gospodăria, nu ești în stare de altceva.
3. [CADE] CRATIȚĂ (pl. -țe, crătiți) sf. Tigăiță adîncă de pămînt sau de tuciu (🖼 1558): pe ea puse pîine, ~ cu papricaș și mai multe căni cu vin [comp. bg. kratičŭka „cam scurtă”].
4. [DLRLC] CRATIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de formă rotundă, de metal, pămînt sau tuci, cu marginile de sus răsfrînte, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjește mîncarea. Învîrtea cu-o lingură, de lemn prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, V. 37. Prunele sfîrîie tare-n cratiță. CARAGIALE, O. I 153. Ici o oală, colo o cratiță! SLAVICI, V. P. 90. ♦ Conținutul acestui vas. Fu o adevărată babilonie pînă începură să sfîrîie cratițele. AGÎRBICEANU, S. P. 35.
5. [DLRM] CRATIȚĂ, cratițe, s. f. Vas de metal sau de pământ, de formă rotundă, cu marginea de sus răsfrîntă, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjește mîncarea. ♦ Conținutul acestui vas.
6. [Șăineanu, ed. VI] cratiță f. vas de tuciu cu interiorul smălțuit. [Dintr’un primitiv *crată = lat. CRATES].
7. [Scriban] crátiță f., pl. e și crătițĭ (bg. kratička, cam scundă; sîrb. kratica, prescurtare, kratice, jumătățĭ de cizme, după cum și cratița e jumătate de oală. Cp. cu cĭocîrtesc și cu lat. gr. crater, oală). Vest. Oală scundă cu doŭă toarte de făcut bucate scăzute cu sos. – În Ban. Trans. Olt. raĭnă. V. tigaĭe, tingire.
8. [MDA2] castriță sf vz cratiță
9. [MDA2] cărcatiță sf vz cratiță
10. [MDA2] craiță sf vz cratiță
11. [MDA2] cratiț sn vz cratiță
12. [MDA2] crăcatiță sf vz cratiță
13. [MDA2] crătiță sf vz cratiță
14. [CADE] ❍ CRAIȚĂ (pl. -țe) sf. Trans. (PĂC.) = CRATIȚĂ.
15. [CADE] CRĂTICIOARĂ (pl. -re) sf. dim. CRATIȚĂ.
16. [DOOM 3] cratiță s. f., g.-d. art. cratiței; pl. cratițe
17. [DOOM 2] cratiță s. f., g.-d. art. cratiței; pl. cratițe
18. [MDO] cratiță, pl. cratițe
19. [IVO-III] cratiță, -țe.
20. [DER] cratiță (cratițe), s. f. – 1. Vas de bucătărie de gătit. – 2. (Arg.) Slujnică. Origine necunoscută. Pare a fi cuvînt sl. Candrea și Scriban îl pun în legătură cu bg. kratičĭka „puțin înalt”, sb. kratica „scurtare”, cratița fiind un vas scund. După Meyer 129, din sl. gratičĭka „grație”.
21. [Argou] cratiță, cratițe s. f. (înv., peior.) servitoare, bucătăreasă.
22. [Argou] a lua cratița de toartă expr. (d. bărbați) a lua o femeie de braț
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL