1. [DEX '09] CRAILÂC, crailâcuri, s. n. Atitudine, comportare, faptă, viață de crai (2). – Crai + suf. -lâc.
2. [MDA2] crailâc sn [At: COSTINESCU / V: ~lic / Pl: ~uri / E: crai + -lâc] 1 Haimanalâc Cf crai (28). 2 Hoțomănie Cf crai (29). 3 Ștrengărie Cf crai (30). 4 Libertinaj. 5 Trai în afara legii. 6 Desfrânare Cf crai (30). 7 Imoralitate. Cf crai (33). 8 (Rar; pex) Viață de bețiv Cf crai (34).
3. [Șăineanu, ed. VI] crailâc n. desfrânare, ștrengărie: e bun de crailâcuri.
4. [MDA2] crailic sn vz crailâc
5. [CADE] CRAILÎC (pl. -icuri) sn. F Desfrînare, desmățare, faptă, purtare de craiu, berbantlîc.
6. [DLRLC] CRAILÎC, crailîcuri, s. n. Atitudine, comportare, faptă de crai (2). Mîrșave fapte, crailîcuri și beții. CONTEMPORANUL, II 26. – Pronunțat: cra-i-.
7. [DLRM] CRAILÎC, crailîcuri, s. n. Atitudine, comportare, faptă de crai (2). [Pr.: crai-]-Din crai + suf. -lîc.
8. [Scriban] craĭlîc n., pl. urĭ (d. craĭ 1). Fam. Berbantlîc, ștrengărie.
9. [DOOM 3] crailâc (înv., fam.) (desp. crai-) s. n., pl. crailâcuri
10. [DOOM 2] crailâc (crai-) s. n., pl. crailâcuri
11. [IVO-III] crailâc, -lâcuri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL