1. [DEX '09] COȘULEȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1). – Coș1 + suf. -uleț.
2. [MDA2] coșuleț sn [At: ISPIRESCU, L. 281 / Pl: ~e / E: coș3 + -uleț] 1-32 (Șhp) Coș3 (1-2, 10-12,14, 17, 19, 31-35, 37, 48, 55) (mic). 33 (Spc; șîs) ~ de lumânare de ceară Lumânare subțire înfășurată astfel încât să formeze un fel de coș mic, gol la ambele capete, care se aprinde la slujba de noapte din Vinerea Paștelui Si: colac-de-ceară, vârtelniță. 34 (Bot; îc) ~-de-aur Iarba-turbării.
3. [DLRLC] COȘULEȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș (1). Făcu un coșuleț, cum putu, din nuiele de richită și culese într-insul smochine de care mîncase și el. ISPIRESCU, L. 281.
4. [DLRM] COȘULEȚ, coșulețe, s. n. Diminutiv al lui coș1 (1).
5. [CADE] COȘULIEȚ (pl. -ețe), COȘURIEL (pl. -ele) sn. dim. COȘ1.
6. [DOOM 3] coșuleț s. n., pl. coșulețe
7. [DOOM 2] coșuleț s. n., pl. coșulețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL