1. [DEX '09] COȘMELIE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelie s. f.] – Et. nec.
2. [MDA2] coșmelie sf [At: JIPESCU, O. 130 / V: cojm~, cojmol~, ~mol~, cuș~ / Pl: ~ii / E: ns cf coșmagă, coșmandră] 1 Casă mică. 2 Casă veche. 3 Casă dărăpănată. 4 Șopron. 5 Loc de adăpostire.
3. [CADE] ❍ COȘMELIE, COȘMOLIE 👉 COȘMAGĂ.
4. [DLRLC] COȘMELIE, coșmelii, s. f. (Regional) Casă veche și ruinată; coșmagă. Din primăvară pînă-n toamnă, omul lucra afară, la ușa coșmeliei. PAS, Z. I 197. Mai bine cară apă și lasă glumele, – că s-aprinde și coșmelia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 216. – Variantă; cușmelie (MIHALE, O. 272) s. f.
5. [DLRM] COȘMELIE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelie s. f]
6. [Scriban] coșmelíe, coșmolíe, coșneágă și coșnĭoágă, V. coșmagă.
7. [DEX '09] CUȘMELIE s. f. v. coșmelie.
8. [MDA2] coșmagă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moa-, hoșmoa-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iarna și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.
9. [MDA2] coșmolie sf vz coșmelie
10. [MDA2] cușmelie sf vz coșmelie
11. [CADE] COȘMAGĂ, COȘMELIE, COȘMOLIE sf. Colibă de scînduri, șandrama, cocioabă (în care se adăpostesc ciobanii): toate povestirile cîte se aud în coșmaga de la stînă (FURT.); un om mare poate ieși și dintr’o coșmolie, ori bordeiu (JIP.).
12. [CADE] ❍ CUȘMELIE sf. Olten. Bordeiu în pămînt; cocioabă.
13. [Șăineanu, ed. VI] coșmolie f. bordeiu [V. coșmagă].
14. [Șăineanu, ed. VI] cușmelie f. V. coșmelie.
15. [Scriban] coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.
16. [DOOM 3] coșmelie s. f., art. coșmelia, g.-d. art. coșmeliei; pl. coșmelii, art. coșmeliile (desp. -li-i-)
17. [DOOM 2] coșmelie (fam.) s. f., art. coșmelia, g.-d. art. coșmeliei; pl. coșmelii, art. coșmeliile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL