1. [MDA2] coșmandră sf [At: I. CR. V, 183 / Pl: ~re / E: ns cf coșmagă, coșmolie] (Reg) 1-3 Coșmelie (1-3). 4 Bucătărie de vară.
2. [CADE] ❍ COȘMANDRĂ (pl. -dre) sf. Mold. (PAMF.) Casă veche și mică [comp. COȘMAGĂ].
3. [MDA2] coșmagă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moa-, hoșmoa-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iarna și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.
4. [Scriban] coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.
5. [DAR] coșmandră, coșmendre, s.f. (reg.) casă veche și mică; bojdeucă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL