1. [DEX '09] COȘMAGĂ, coșmăgi, s. f. (Reg.) Colibă de scânduri; baracă. – Et. nec.
2. [MDA2] coșmagă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moa-, hoșmoa-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iarna și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.
3. [CADE] COȘMAGĂ, COȘMELIE, COȘMOLIE sf. Colibă de scînduri, șandrama, cocioabă (în care se adăpostesc ciobanii): toate povestirile cîte se aud în coșmaga de la stînă (FURT.); un om mare poate ieși și dintr’o coșmolie, ori bordeiu (JIP.).
4. [DLRLC] COȘMAGĂ, coșmăgi, s. f. (Mold.) Colibă de seînduri, baracă. Era la inserat și nu se aprinseseră lumini. în molozurile gării, o coșmagă strîmbă de seînduri și corturi de trupe care țineau circulația drumului de fier, legînd lumea cu pustia și cu frontul. SADOVEANU, M. C. 86.
5. [DLRM] COȘMAGĂ, coșmăgi, s. f. (Reg.) Colibă de scînduri; baracă.
6. [Șăineanu, ed. VI] coșmagă f. Mold. bordeiu și în special colibă unde stau ciobanii. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.
8. [MDA2] coșmoagă sf vz coșmagă
9. [MDA2] hoșmoagă sf vz coșmagă
10. [CADE] ❍ COȘMANDRĂ (pl. -dre) sf. Mold. (PAMF.) Casă veche și mică [comp. COȘMAGĂ].
11. [CADE] ❍ COȘMELIE, COȘMOLIE 👉 COȘMAGĂ.
12. [DOOM 3] coșmagă s. f., g.-d. art. coșmăgii; pl. coșmăgi
13. [DOOM 2] coșmagă (reg.) s. f., g.-d. art. coșmăgii; pl. coșmăgi
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL