1. [DEX '09] COȘARCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș1 – Coșar1 + suf. -că.
2. [MDA2] coșarcă sf [At: ȘEZ. V, 59 / V: ~rgă (pl: ~șergi), ~șoar~ / Pl: ~șărci / E: mg kosárka] 1-2 (Reg) Coș3 (1-2). 3 Coș3 (1) mare, cu două toarte. 4 Unealtă din cercuri de alun legate cu tei, pentru adunatul paielor de la arie. 5 (Pes) Coș3 (10). 6 (Reg) Coșar1 (6). 7 Coș3 (30).
3. [CADE] COȘARCĂ (pl. -ărci, -erci) sf. 1 Mold. Bucov. Maram. -COȘ1 1: am o ~ de alune și numai o nucă între ele (GOR.), (ghicitoare despre „stele și luna”) ¶ 2 Trans. Pătul, hambar, coșar de porumb.
4. [DLRLC] COȘARCĂ, coșărci, s. f. (Regional) Coș de nuiele împletite. Desculț, cu capul gol, Cocoran desfăcea păpușoi dintr-o coșarcă pusă la picioare. CAMILAR, TEM. 25. O fetiță... ducea o coșarcă cu pită pe cap. RETEGANUL, P. III 86. Am o coșarcă de alune și numai o nucă între ele (Stelele și luna). GOROVEI, C. 357.
5. [DLRM] COȘARCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș de nuiele împletite. – Din coșar2 + suf. -că.
6. [Șăineanu, ed. VI] coșarcă f. Mold. bordeiu. [V. coșar].
7. [Scriban] coșárcă f., pl. e și ărcĭ (d. coșar 2, de unde vine și ung. kosárka, coșuleț). Est. Coș (paner) maĭ mare de purtat în braț orĭ în cap. Trans. Coșar, pătul. V. cotarcă, cotăriță.
8. [MDA2] coșargă sf vz coșarcă
9. [MDA2] coșoarcă sf vz coșarcă
10. [CADE] ❍ COTARCĂ (pl. -ărci) sf. 1 Trans. Bucov. = COȘARCĂ ¶ 2 Pătul, hambar de păstrat porumbul (ridicat pe furci, partea dedesubt servind de cocină porcilor) [srb. kotarka].
11. [DOOM 3] coșarcă (reg.) s. f., g.-d. art. coșărcii; pl. coșărci
12. [DOOM 2] coșarcă (reg.) s. f., g.-d. art. coșărcii; pl. coșărci
13. [DRAM 2021] coșárcă, coșerci, (coșerneu), s.f. Coș mare de nuiele, cu două toarte: „Să trezește Ion cu o fată că trece pân munte, pă la el, cu o coșarcă în mână...” (Bilțiu, 2007: 134). ■ (onom.) Coșarcă, nume de familie în jud. Maram. – Din coșar + suf. -că (DEX); din magh. kosárka (MDA).
14. [DRAM 2015] coșarcă, coșerci, s.f. – Coș mare de nuiele, cu două toarte. ♦ (onom.) Coșarcă, Coșarca, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din coșar + suf. -că (DEX); din magh. kosárka (MDA).
15. [DRAM] coșarcă, -șerci, s.f. – Coș mare cu două toarte. – Din magh. kosárka.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL