1. [DEX '09] COZOROC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. [Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok.
2. [MDA2] cozoroc sn [At: POLIZU / Pl: ~oace, ~uri / E: rs козуриок] 1 Parte anterioară a șepcii, în formă de semicerc, care protejează fața. 2 (Înv; spc) Vizieră la coiful medieval.
3. [CADE] COZOROC (pl. -oace) sn. 🎩 Partea dinainte a șepcii sau a chipiului ce umbrește fruntea (🖼 1548): o șapcă de plisă neagră cu ~ de piele, cum sînt șepcile birjerești (CAR.) [rus. kozyrjokŭ; rut. kozirók].
4. [DLRLC] COZOROC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului: sau a șepcii, în formă de semicerc tare, proeminentă deasupra frunții. Ridică capul și începu a cerceta zarea pe sub cozoroc. SADOVEANU, O. VI 106. Are în cap o capelă -verde, cu moațe lungi, și cozorocul îi vine tocmai la urechea stîngă. SAHIA, N. 52. Conductorul surîse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. REBREANU, R. I În cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele cum sînt șepcile birjărești. CARAGIALE, M. 71. ◊ (În comparații și metafore) În poieni, iarbă înflorită pînă Ea pieptul localnicilor care privesc, cu mîna cozoroc la frunte trecerea vaporului nostru. SADOVEANU, în CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/3. Pl. și: cozorocuri (CAMILAR, N. I 352).
5. [DLRM] COZOROC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau a șepcii, în formă de semicerc. [Pl. și : cozorocuri] – Rus kozyrëk.
6. [Șăineanu, ed. VI] cozoroc n. 1. partea coifului care se ridică si se lasă și pe unde se putea vedea și respira; 2. partea de dinainte a chipiului sau a șepcei ce acopere fruntea. [Rus. KOZYRĬOKŬ].
7. [Scriban] cozoróc n., pl. oace (rus. kozvrĭók, scris -rëk, id., d. kózzyrĭ, căpută). Streșina chipiuluĭ, șăpciĭ orĭ coĭfuluĭ, partea care face umbră ochilor (fr. visière).
8. [DOOM 3] cozoroc s. n., pl. cozoroace
9. [DOOM 2] cozoroc s. n., pl. cozoroace
10. [DER] cozoroc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii. Rus. kozyrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL