1. [MDA2] covrigire sf [At: DA ms / Pl: ? / E: covrigi] (Reg) 1 Încolăcire. 2 Ghemuire.
2. [DEX '09] COVRIGI, covrigesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig.
3. [MDA2] covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.
4. [MDA2] covrigi vr [At: BARCIANU / Pzi: covrig, ~ghez / E: covrig] (Înv) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.
5. [MDA2] covrigi vr [At: CREANGĂ, A. 31 / Pzi: ~igesc / E: covrig] (Reg) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.
6. [CADE] COVRIGA (-gez), COVRIGI (-gesc) vb. refl. A se încovriga, a se încolăci, a se face covrig (de frig, etc.), a se ghemui: ne-am covrigit împrejurul focului (CRG.).
7. [DLRLC] COVRIGI, covrigesc, vb. IV. Refl. A se încovriga. După ce ne-am pus bine-rău gura la cale, ne-am covrigit împrejurul focului. CREANGĂ, A. 31.
8. [DLRM] COVRIGI, covrigesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig.
9. [Scriban] 2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.
10. [DOOM 3] covrigi (a se ~) (rar) (desp. co-vri-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă covrigesc, 3 sg. se covrigește, imperf. 1 sg. mă covrigeam; conj. prez. 1 sg. să mă covrigesc, 3 să se covrigească; imper. 2 sg. afirm. covrigește-te; ger. covrigindu-mă
11. [DOOM 2] !covrigi (a se ~) (rar) (co-vri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se covrigește, imperf. 3 sg. se covrigea; conj. prez. 3 să se covrigească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL