1. [DEX '09] COVRIGI, covrigesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig.
2. [MDA2] covrigi vr [At: BARCIANU / Pzi: covrig, ~ghez / E: covrig] (Înv) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.
3. [MDA2] covrigi vr [At: CREANGĂ, A. 31 / Pzi: ~igesc / E: covrig] (Reg) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.
4. [DLRLC] COVRIGI, covrigesc, vb. IV. Refl. A se încovriga. După ce ne-am pus bine-rău gura la cale, ne-am covrigit împrejurul focului. CREANGĂ, A. 31.
5. [DLRM] COVRIGI, covrigesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig.
6. [DEX '09] COVRIG, covrigi, s. m. Produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.). ◊ Expr. A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. – Din bg. kovrig.
7. [MDA2] covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.
8. [CADE] COVRIG sm. 🍽 Cerculeț de aluat bine copt (🖼 1544); Ⓕ: a face ~ (de frig, etc.), a se ghemui, a se îndoi: se stîrciseră de se făcură ~ de ger (ISP.); (P) Ⓟ: a ajunge la ~i, a sărăci, a ajunge sărac: a scoate la ~i, a sărăci pe cineva [rus. blg. kovrigŭ].
9. [CADE] COVRIGA (-gez), COVRIGI (-gesc) vb. refl. A se încovriga, a se încolăci, a se face covrig (de frig, etc.), a se ghemui: ne-am covrigit împrejurul focului (CRG.).
10. [CADE] COVRIGEL sm. dim. COVRIG.
11. [CADE] ÎNCOVRIGA (-ig) vb. tr. și refl. A (se) încolăci (ca un covrig): moletele... are obiceiu de a se ~, cînd e în primejdie (MAR.); (șarpele) se încovrigă împrejurnul omului și-l coprinse (ISP.); pisica intră miorlăind încet, încovrigîndu-și coada (VLAH.) [comp. COVRIGA].
12. [DLRLC] COVRIG, covrigi, s. m. Produs alimentar preparat din făină de grîu, în formă de cerc (uneori împletit) și de obicei presărat cu sare, cu mac etc. Își îngăduia s-arunce cîțiva bănuți pentru un covrig, să-l mănînce în drum spre casă. CAMILAR, TEM. 91. Căpitanul portului... asculta crunt, strîngînd între degete o bucată de covrig uscat. BART, E.295. Veneam acasă, cu sînul încărcat de covrigi. CREANGĂ, A. 14. ◊ (În metafore și comparații) Pe maidanul de dinaintea bisericii Popa-Tatu... stau niște dulăi cît vițeii de mari, culcați covrig, risipiți pe drum de-a curmezișul. GHICA, S. A. 147. ◊ A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci, a se încovoia. Fierul se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. A scoate (sau a ieși) la covrigi = a aduce pe cineva (sau a ajunge) la sapă de lemn, a sărăci. Las’pe dînșii, că ne scot ei la covrigi! CREANGĂ, A. 154.
13. [DLRM] COVRIG, covrigi, s. m. Produs alimentar în formă de cerc, preparat din făină de grîu (și presărat cu sare, mac etc.). ♦ Expr. A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. – Bg. kovrig.
14. [Șăineanu, ed. VI] covrig m. pastă circulară de făină bine cernută și coaptă: a se face covrig, a se ghemui (de frig). [Rus. KOVRIGA, lit. cerc].
15. [Șăineanu, ed. VI] covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.
16. [Scriban] 1) covríg m. (rus. kovrig și -iga, pîne rătundă, vsl. kovriga, cerculeț, d. turc. kyvryk, kyvrak, sucit, încovoĭat; bg. kovrig; ung. [d. rom.] kovrics. V. covrag). Cerculeț de cocă fert și apoĭ copt (să nu se confunde cu colacu, care e din aluat și împletit). A te face covrig, a te încovriga (de frig, de frică). A ajunge la covrigĭ, a ajunge să mănîncĭ numaĭ niște covrigĭ în loc să aĭ un prînz gospodăresc, a sărăci, a da faliment. A scoate la covrigĭ, a duce la faliment.
17. [Scriban] 2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.
18. [DOOM 3] covrigi (a se ~) (rar) (desp. co-vri-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă covrigesc, 3 sg. se covrigește, imperf. 1 sg. mă covrigeam; conj. prez. 1 sg. să mă covrigesc, 3 să se covrigească; imper. 2 sg. afirm. covrigește-te; ger. covrigindu-mă
19. [DOOM 2] !covrigi (a se ~) (rar) (co-vri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se covrigește, imperf. 3 sg. se covrigea; conj. prez. 3 să se covrigească
20. [DOOM 3] covrig2 (desp. co-vrig) s. m., pl. covrigi
21. [DOOM 3] +covrig1 (desp. co-vrig) adv. (a dormi/sta ~)
22. [DOOM 2] covrig (co-vrig) s. m., pl. covrigi
23. [IVO-III] covrig, -gi.
24. [DER] covrig (covrigi), s. m. – Produs alimentar în formă de opt, de inel etc. preparat din făină. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoană care face covrigi); covrigărie, s. f. (prăvălie unde se vînd covrigi); covriga (var. covrigi, încovriga), vb. (a da formă rotundă, a rotunji; a încolăci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17).
25. [Argou] a ajunge la covrigi / la pepeni expr. a sărăci, a se ruina
26. [Argou] a scoate la covrigi / la pepeni expr. (pop.) a sărăci (pe cineva), a ruina.
27. [Argou] a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate.
28. [Argou] covrig, covrigi s. m. 1. volan de automobil. 2. monedă.
29. [Argou] la covrigi expr. scăpătat, ruinat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL