1. [MDA2] covrigat1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: covriga] 1 Încolăcire. 2 Ghemuire.
2. [MDA2] covrigat2, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: covriga] (Înv) 1 Încolăcit2. 2 Ghemuit2.
3. [Șăineanu, ed. VI] covrigat a. încovoiat, ghemuit.
4. [MDA2] covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.
5. [CADE] COVRIGA (-gez), COVRIGI (-gesc) vb. refl. A se încovriga, a se încolăci, a se face covrig (de frig, etc.), a se ghemui: ne-am covrigit împrejurul focului (CRG.).
6. [CADE] ÎNCOVRIGA (-ig) vb. tr. și refl. A (se) încolăci (ca un covrig): moletele... are obiceiu de a se ~, cînd e în primejdie (MAR.); (șarpele) se încovrigă împrejurnul omului și-l coprinse (ISP.); pisica intră miorlăind încet, încovrigîndu-și coada (VLAH.) [comp. COVRIGA].
7. [Șăineanu, ed. VI] covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.
8. [Scriban] 2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.
9. [DAR] covrigat, -ă, covrigați, -te, adj. (reg.) încovoiat, ghemuit, chircit, încovrigat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL