Definiție și ce înseamnă covată

1. [DEX '09] COVATĂ, coveți, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul dezagregat în unele mine metalifere. – Din tc. kovata, kuvata.

2. [MDA2] covată sf [At: BIBLIA (1688), 22/2 / Pl: ~te, ~văți, ~veți, ~vete / E: tc kovta, ngr γάβατα] 1 (Reg) Albie 2 (Îrg) Troacă. 3 (Reg) Albie mare dintr-un trunchi de copac, pentru frământat aluatul sau pentru spălat. 4 (Mol) Leagăn pentru sugari. 5 (Mol; îs) Broască cu ~ Broască țestoasă. 6 (Trs; îe) A băga pe cineva sub ~ A înșela pe cineva. 7 (Trs; îe) A bate-n sită și-n ~ A face propagandă. 8 (Îae) A se pune în mișcare. 9 (Reg; îe) A luat cu ~ta A luat foarte mult. 10 (Reg) Ladă în care curge făina după măcinarea grâului. 11 (Reg) Scândură din fața lăzii în care curge făina. 12 (Reg; îe) S-a spulberat făina din ~ S-a pierdut profitul. 13 (Reg) Luntre. 14 (Reg) Butuc scobit la piuă. 15 (Reg) Fiecare dintre cele două bârne scobite pe toată lungimea prin care se deplasează carul joagărului. 16 (Îrg) Vas în care se încarcă materialul dezagregat în minele metalifere.

3. [CADE] COVATĂ (pl. -ăți, -veți) sf. Mold. Bucov. 1 Copaie, albie în care se frămîntă aluatul, se spală rufe, etc. (🖼 1541): de cu Vineri seara se aducea din podul casei covata cea mare (GRIG.) ¶ 2 🏚 Postava, copaia, lada în care curge făina la moară: în ~ svîcnea în pulbere fină făina (SAD.) ¶ 3 Oala sau butucul cu găvanele în care se pun dimiile de băut la piuă [comp. tc. kuvata < ngr. γαβάθα].

4. [DLRLC] COVATĂ, coveți, s. f. 1. Albie, copaie. Pe iazul cela era o covată cu fața-n jos. EMINESCU, L. P. 210. ◊ Expr. A băga (pe cineva) sub covată = a întrece (pe cineva), a-l învinge, a-l birui. Privighetoarea, prin cîntecul ei, a băgat sub covată pe ceilalți doi cîntăreți. MARIAN, O. I 247. 2. (La moară) Ladă de scînduri în care curge făina în timpul măcinatului. Roata se-nvîrte nebună! Eu stau la covată și cînt. Dar singură eu știu ce cînt. COȘBUC, P. I 64. -Pl. și: covăți (CREANGĂ, A. 8, I. IONESCU, M. 687).

5. [DLRM] COVATĂ, coveți, s. f. 1. Albie (1). 2. Ladă de scînduri, în care curge făina la moară, în timpul măcinatului. – Tc. kovata, kuvata.

6. [Șăineanu, ed. VI] covată f. Mold. 1. copaie; 2. postavă: de sub piatră în covată curgea făină curată POP. [Turc. KÚVÁTA, blid foarte adânc (din it. cavata)].

7. [Scriban] covátă f., pl. ățĭ și ețĭ (turc. kuvata și kavata, lighean, d. ngr. gavátha, și kavátha, strachină, care vine d. lat. gábata și gávata, strachină, de unde și fr. jatte; alb. gavátă). Albie, copaĭe (de ținut făina, de frămîntat aluatu, de spălat ș. a.). A bate’n sită și’n covată, V. sită. V. și balie.

8. [DOOM 3] covată s. f., g.-d. art. coveții; pl. coveți

9. [DOOM 2] covată (reg.) s. f., g.-d. art. coveții; pl. coveți

10. [MDO] covată, pl. covăți

11. [IVO-III] covată, -veți.

12. [DER] covată (coveți), s. f. – 1. Albie, recipient unde se frămîntă aluatul. – 2. Ladă unde curge făina măcinată la moară. – 2. Glisieră, culisă la ferăstrăul mecanic. – Mr. cuvată, guvată. Tc. kuvata, kaveta (Cihac, II, 568; Șeineanu, II, 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide, II, 709; Pascu, I, 197), din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. – Der. covăți, vb. (a scobi, a goli; a rotunji, a da forma concavă); covătos, adj. (concav); covățitură, s. f. (umflătură); covătar, s. m. (dulgher care face coveți).

13. [DLRLV] COVATĂ s.f. (Mold.) Albie. Tîmpă custură băbască și numai de covăți râzătoare. CANTEMIR, HR. Covată care frămîntă pîne într-insa B 1774, 22v. Etimologie: tc. kavata (dial. kovata). Cf. copaie.

14. [DRAM 2015] covată, coveți, s.f. – 1. Recipient din lemn folosit pentru frământatul aluatului. 2. Vasul unde curge făina măcinată la moară. 3. Albie. 4. Scobitură, adâncitură; concavitate. ♦ (top.) Covătari, cascadă situată în defileul străbătut de Valea Runcului (denumită de localnici și Valea Covăturii), afluent de stânga al văii Săpânța, în Munții Igniș. Apa cade de la o înălțime de 15 m, printr-un culoar format din spintecătura stâncii de andezit. La bază formează o bulboană cu fundul în formă de covată (Timur, 2007: 12; Portase, 2006: 62). – Din tc. kovata, kuvata „lighean” (DEX, MDA) < ngr. gavatha „strachină” < lat. gabata „strachină” (Scriban, DER); cuv. autohton (Philippide).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro