1. [DEX '09] COTROBĂI, cotrobăi, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. [Prez. ind. și: cotrobăiesc] – Et. nec.
2. [MDA2] cotrobăi [At: ALECSANDRI, T. I, 422 / Pzi: ~esc și cotrobăi / E: ns cf cociobăi, coțobăi, cotroci] 1 vt A deranja lucrurile dintr-o încăpere căutând ceva. 2 vt A căuta amănunțit un obiect. 3 vi A cerceta peste tot Si: a coteli (1), a cotroci (1), a coțobăi, a scociorî. 4 vi A cerceta în scopul de a fura ceva Si: a coteli (9), a cotroci (2), a coțobăi, a scociorî.
3. [CADE] COTROBĂI (-ăesc) vb. tr. și intr. A scotoci: iaca dimonu, că mi-o cotrobăit toate lucrușoarele (ALECS.); a început a ~ prin chilna căruței să găsească niște frînghie (CRG.).
4. [DEX '98] COTROBĂI, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi. – Et. nec.
5. [DLRLC] COTROBĂI, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci. Turme întregi de mistreți cotrobăiesc prin ruinile vulcanilor. BOGZA, C. O. 246. C-o prăjină lungă cotrobăi în hogeag și fumul izbucni, abătut de vînt într-o latură. SADOVEANU, B. 26. Păsărilă... se înalță puțin și începe a cotrobăi pe după stînci. CREANGĂ, P. 268. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele ca în vremea volintirilor. ALECSANDRI, T. I 310. ◊ Tranz. (Rar) Iaca dimonu... că mi-o cotrobăit toate lucrușoarele... ALECSANDRI, T. 1 133.
6. [DLRM] COTROBĂI, cotrobăiesc, vb. IV. Intranz. A căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul ; a scotoci.
7. [Șăineanu, ed. VI] cotrobăì v. Mold. a scotoci: încep a cotrobăi prin lăzile mele AL. [Cf. cotoarbă].
8. [Scriban] cotrobăĭésc și -oĭésc v. intr. (cp. cu ung. kótorogni, kódorogni și kóborogni, a rătăci, și cu rom. cotropesc și cotelesc, ĭar p. înț. cu bîrciĭ). Fam. Scotocesc, cotelesc, cocĭobăĭesc: hoțiĭ aŭ cotroboit pin casă, dar n’aŭ găsit baniĭ. – Maĭ rar și tr.: A cotroboi lucrurile. În nord cutruzuĭesc v. tr. (ung. kotorázni, id.): ascunsese burdufu (de brînză) că-l cutruzuĭa mama cînd o pălea suca de băut; cutruzuĭaŭ toată casa (Șez. 30, 197 și 200). V. bodicăĭ.
9. [DOOM 3] !cotrobăi (a ~) (desp. co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. cotrobăi, 3 cotrobăie, imperf. 1 cotrobăiam; conj. prez. 1 sg. să cotrobăi, 3 să cotrobăie
10. [DOOM 2] cotrobăi (a cotrobăi) (co-tro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotrobăi / cotrobăiesc, imperf. 3 sg. cotrobăia; conj. prez. 3 să cotrobăie / să cotrobăiască
11. [MDO] cotrobăi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotrobăiesc, conj. cotrobăiască)
12. [DER] cotrobăi (cotrobăiesc, cotrobăit), vb. – A căuta, a scociorî, a scormoni. Creație expresivă, după cum rezultă din terminația -ăi, și din cuvintele care înseamnă „a iscodi, a scormoni” și care aparțin aceleiași familie: cociobăi, cotori, cotoroi, cotroci, cotroși, co(r)torosi, (Trans.) cutrului, cutruzui. Pentru mecanismul expresiv, cf. ngr. ϰουτρουβαλίζω „a răsturna”. După Cihac, II, 494 și Scriban, din mag. kótorogni „a greși”; după DAR, de la cotrov „ascunzătoare”, care pare a fi una din multele var. de la cotlon, cf. rut. kotlon „căutare”. Der. cotrobăială, s. f. (căutare); cot(r)ohaliță, s. f. (vagabond; femeie stricată), pe care DAR îl pune în legătură cu mag. kotorojni „a greși”; cotromențe, s. f. pl. (harababură; talmeș-balmeș); catrafuse, s. f. pl. (harababură; calabalîc, boarfe), a cărui der. este la fel de neclară ca și cea a cuvintelor anterioare (după Cihac, II, 488, din mag. kateputa „bagaj”; Scriban pare a indica o origine expresivă).
13. [DRAM 2021] cotrobăí, cotrobăiesc, v.t. 1. A căuta cu de-amănuntul: „Apoi, cum o mai cotrobăit omu pân casă, dă și de crâsnic” (Bilțiu, 2007: 356). 2. A cerceta, a scotoci. – Creație expresivă (DER); din cotrob, cotroabă „adăpost, coteț” (Loșonți, 2001).
14. [DRAM 2015] cotrobăi, cotrobăiesc, vb. tranz. – 1. A căuta cu de-amănuntul. 2. A cerceta, a scotoci. – Et. nec. (DEX); creație expresivă (DER); din cotrob, cotroabă „adăpost, coteț” (Loșonți, 2001).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL